Motto: “Coroana vieții, fraților, / E moartea pentru țară. // Fericit, măreț acela care sub un falnic soare / Pentru patria sa moare, / Nemurirea așteptând”.
Vasile Alecsandri (1821-1890), poet, dramaturg, diplomat, ministru, creator de teatru dramatic, membru fondator al Academiei Române
Acești patru martiri și apărători ai credinței strămoșești și ai neamului românesc au suferit moartea și martirul pe data de 12 noiembrie 1763. Sfântul Martir ATANASIE TODORAN s-a născut în Bichigiu, un sat de pe Valea Sălăuței, într-o familie de țărani liberi, înrudit cu familia preoților COȘBUC din Hordou, strămoșii poetului țărănimii, George Coșbuc.
ATANASIE a fost fruntaș în comună, cunoscător de carte, fusese jude și colector de dări pe Valea Bichigiului. Din tinerețe a făcut parte dintr-un regiment care era așezat undeva pe lângă Viena, de unde a dezertat, dat fiind faptul că i s-a tot întârziat eliberarea. A fost urmărit de oamenii împărăției, el refugiindu-se în munții Țibleșului din Maramureș. Mai târziu a ajuns în Moldova unde a slujit ani îndelungați, după cum atestă un document emis de domnitorul Mihai Racoviță. Acest act conținea și informația că ATANASIE TODORAN s-a eliberat la vârsta de 74 de ani, slujind 13 ani în rang de căpitan și, în sfârșit, că este eliberat la rang de răzeș. Pentru vechea dezertare a fost prins și închis în Turnul Dogarilor din Bistrița. Întors acasă a dus o luptă acerbă împotriva celor care doreau să treacă cu forța la catolicism pe românii ortodocși. Nu a fost de acord ca fiul lui să fie împărtășit cu azimă, precum să fie spovedit la un preot unit cu Roma.
În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul de la Viena, alături de alți fruntași, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuței și Someșului Mare. El însuși a fost la Viena, împreună cu alți români patrioți, unde s-a încheiat pactul cu guvernul și unde li s-a promis că, după intrarea în regimentul grăniceresc, români din aceste zone vor avea înlesniri asemenea altor naționalități conlocuitoare. Printre altele, ei au cerut să nu fie forțați să-și schimbe credința strămoșească, cea Ortodoxă, și să le fie impusă unirea cu Roma. Întors acasă și-au dat seama că au fost mințiți, ceea ce a făcut ca ei să se opună militarizării.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit “La mocirlă”, era organizată sfințirea drapelelor de luptă și depunerea jurământului către noile companii ale Regimentului de graniță. A venit personal generalul BUKOW, trimisul special, pentru a vedea și impulsiona trecerea la catolicism și supunerea față de steagul împărătesc. Când totul era pregătit pentru ceremonialul grandios, a ieșit în față călare “MOȘ TĂNASE TODORAN”, în vârstă de 104 ani, și le-a rostit grănicerilor o cuvântare, spunând: “De doi ani noi suntem grăniceri și carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem liberi! - și apoi așa nu vom purta armele, ca sfânta credință să ne-o batjocorească! Jos Armele!” Soldații au aruncat armele trecând de partea lui Atanasie Todoran.
În scurt timp s-au luat măsuri pentru ca vinovații să fie pedepsiți.
La 12 noiembrie 1763, pe același platou din Salva a avut loc execuția celor găsiți vinovați de această revoltă din luna mai. ATANASIE TODORAN A FOST FRÂNT CU ROATA, ÎN VÂRSTĂ DE 104 ANI, pe motiv că nu a lăsat să treacă românii ortodocși la unirea cu Roma și să se înscrie în regimentele grănicerești. Împreună cu Atanasie au fost martirizați prin spânzurătoare “pentru aceeași vină” VASILE DUMITRU din Mocod, GRIGORE MANU din Zagra și VASILE OICHI din Telciu. Alte 19 persoane au fost bătute cu vergi, mulți dintre ei murind. Capetele lor au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăți din trupurile ciopârțite au fost așezate la răscruci de drumuri.
Ei și-au vărsat sângele pentru credința strămoșească ortodoxă și pentru drepturile românilor transilvăneni. De atunci și până astăzi, cinstirea memoriei lor se face neîntrerupt în conștiința ortodocșilor români, iar mărturiile vremii îi așează pe toți în panoplia martirilor și eroilor cu fapte vrednice de urmat. La Mănăstirea Sf. Mina de pe “Dealul Comoara” din orașul Sărmașu, chipurile acestor 4 martiri sunt pictate în “brâul” personalităților care înconjoară Biserica Mănăstirii.
“Sfinților Năsăudeni, ne rugăm vouă celor care ați biruit cu evangheliceștile arme pe vrăjmașii dreptei credințe, să ne fiți aproape și grabnici ajutători la ceasul încercărilor noastre de obște, întăriți-ne în credință, răbdare și mărturisire. Depărtați de la noi și de la țara noastră dragă toată vrajba și dezbinarea și să ne ocrotiți de frații cei mincinoși și de lupii îngrozitori, care vor să sfâșie turma lui Hristos. Rugați-vă pentru noi, păcătoșii, ca în ceasul Judecății de Apoi să vă privim fără de rușinare, cu bucuria părtășiei în Hristos, primind un colțișor în Raiul cel luminos”. AMIN!
P.S. Evrei ca1l”.
Cu rugăciune și plecăciune pentru martirii neamului,
preot ortodox Român
Ilie Bucur Sărmășanul
