Violența împotriva copiilor include toate formele de abuz asupra persoanelor sub 18 ani, indiferent dacă sunt comise de părinți, rude, îngrijitori, colegi, parteneri de viață sau de străini.
La nivel global, se estimează că peste un miliard de copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 17 ani suferă acte de violență fizică, sexuală sau emoțională, experiențe ce se răsfrâng asupra sănătății și bunăstării pe tot parcursul vieții.
Dovezi din întreaga lume arată că violența împotriva copiilor poate fi prevenită
Abuzul /maltratarea (inclusiv prin pedeapsă) implică violență fizică, sexuală și psihologică/emoțională, neglijarea sugarilor, copiilor și adolescenților de către părinți, îngrijitori, autorități, cel mai adesea în familie, dar și în școli și orfelinate.
Bullying-ul (inclusiv cyber-bullying) implică vătămări fizice, psihologice sau sociale repetate și are loc adesea în școli și în mediul online.
Violența în rândul tinerilor se manifestă în grupuri de tineri și adulți tineri - cu vârsta cuprinsă între 10 și 29 de ani, apare cel mai adesea în cadrul comunității, între indivizi care se cunosc între ei și străini, include hărțuirea și agresiunea fizică cu sau fără folosirea armelor (pistoale, cuțite etc.).
Violența partenerului de viață (sau violența domestică) implică violența fizică, sexuală și emoțională din partea partenerului sau a fostului partener. Cu toate că și bărbații pot fi victime, acest tip de violență afectează, în mod disproporționat, femeile. Apare de obicei împotriva fetelor, în cadrul căsătoriilor între copii și căsătoriilor timpurii sau forțate.
Violența sexuală include contactul sexual neconsimțit, dar și hărțuirea sexuală, traficul sexual comis împotriva unei persoane cu dizabilități, exploatarea online.
Violența emoțională sau psihologică include denigrarea, ridiculizarea, amenințările și intimidarea, discriminarea, respingerea și alte forme non-fizice de tratament ostil.
Violența împotriva copiilor are impact pe tot parcursul vieții asupra sănătății și bunăstării acestora, familiilor, comunităților și națiunilor. Violența împotriva copiilor :
* poate avea ca rezultat moartea: crima, care implică adesea arme precum cuțite și arme de foc, se numără printre primele patru cauze de deces la adolescenți, băieții reprezentând peste 80% dintre victime și autori;
* afectează dezvoltarea creierului și a altor părți ale sistemului nervos, precum și sistemele endocrin, circulator, musculo-scheletic, reproductiv, respirator și imunitar, cu consecințe pe termen lung;
* influențează negativ dezvoltarea cognitivă și are ca rezultat o performanță scăzută în educație și vocație, comportamente negative de adaptare și riscuri pentru sănătate; copiii expuși violenței sunt mult mai vulnerabili în privința riscului de a deveni fumători, alcoolici, consumatori de droguri și de a manifesta comportamente sexuale cu risc ridicat, au rate mai mari de anxietate, depresie, alte probleme de sănătate mintală, toate acestea putând avea ca rezultat sinuciderea;
* duce la sarcini nedorite, avorturi induse, probleme ginecologice și infecții cu transmitere sexuală, inclusiv HIV;
* contribuie la o gamă largă de boli netransmisibile pe măsură ce copiii cresc: riscul de boli cardiovasculare, cancer, diabet și alte afecțiuni de sănătate se datorează în mare măsură comportamentelor negative de adaptare asociate cu violența;
* favorizează abandonul școlar, crește riscul de victimizare și /sau comitere ulterioară a violenței interpersonale și autodirijate, prin care acest fenomen afectează și generațiile viitoare.
Factori de risc. Violența împotriva copiilor este o problemă cu mai multe fațete, cu cauze la nivel individual, de relație apropiată, de comunitate și de societate. Printre factorii de risc se numără: aspecte biologice și personale precum sexul și vârsta, niveluri inferioare de educație; dizabilități fizice sau probleme de sănătate mintală; consum de alcool și droguri, antecedente de expunere la violență, lipsa legăturii emoționale între copii și părinți sau îngrijitori; practici parentale proaste; asistarea la violențe între părinți sau îngrijitori,căsătorie timpurie sau forțată; sărăcie, acces ușor la alcool și arme de foc etc.
În România, unul din doi copii este supus unei forme de violență fizică, emoțională și sexuală, în vreme ce 41,5% dintre copii trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, 6 copii dintr-o mie mor înainte de a împlini un an de viață, 731 de fete sub 15 ani devin mame (date aferente anului 2020), cel puțin 100.000 de copii trăiesc fără ambii părinți sau fără unul dintre ei. În 2021, un copil din trei s-a confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-emoțional, procentul crescând la peste 50% în cazul adolescenților, mergând până la tentative de suicid.
În țara noastră, deși interzise prin lege încă din anul 2004, abuzul și neglijarea continuă să fie prezente în viața copiilor. Fenomenul violenței fizice se menține la un nivel ridicat. În 2021, 46% dintre copii afirmau că sunt bătuți acasă de către părinți și 5% de către cadrele didactice, ca parte a procesului de disciplinare, în timp ce 20% dintre părinți consideră, încă, pedepsele fizice drept un mijloc corect și adecvat de educare a copiilor.
Potrivit celui mai recent Studiu național lansat de Salvați Copiii România, aproximativ 3% dintre părinți afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual, în aproape două treimi dintre cazuri agresorul fiind o persoană necunoscută, iar 2,9% dintre adolescenți au declarat că au fost obligați să întrețină relații sexuale împotriva voinței lor, situație care confirmă nivelul acut de subraportare a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor.
Cu toate că majoritatea copiilor (94%) spun că se simt în siguranță în familie și doar 3% afirmă că niciodată nu se simt în siguranță acasă, din răspunsurile primite de la copii rezultă o incidență mult mai mare a aplicării pedepselor fizice (46%), în comparație cu cea recunoscută de părinți (28%), atât în ceea ce privește formele “ușoare”, cât și formele severe. De asemenea, analiza pune în evidență faptul că 10% dintre copii preferă să părăsească familia de teama pedepselor, pentru 2% acest lucru întâmplându-se des și foarte des.
Prin comparație cu rezultatele studiiilor anterioare, se remarcă o creștere semnificativă a numărului părinților care recunosc incidența abuzului sexual asupra copilului lor (de la 0,5% la 3,2%). În România, școlile se confruntă cu multiple manifestări de violență, semnificativ fiind fenomenul de bullying, de obicei asociat cu discriminarea, homofobia sau rasismul, violența fizică și verbală între elevi. Conform unei anchetei sociologice din 2017, anual, 400.000 de copii sunt angrenați în forme variate de bullying/cyberbullying, 200.000 de copii sunt victime ale violenței fizice, iar alți 200.000 sunt autori ai faptelor de lovire, intimidare, amenințare.
Din perspectiva protecției copiilor prin identificarea abuzurilor sexuale de către serviciile de asistență socială și serviciile medicale și sesizarea acestora către organele de urmărire penală, se observă o diferență uriașă între datele statistice cu privire la numărul mamelor minore sub 15 ani și numărul inculpaților trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor.
Subraportarea fenomenului de abuz sexual este evidentă dacă ținem seama de faptul că sistemul de asistență socială și protecție a drepturilor copilului a identificat în 2021 1.349 de cazuri de abuz sexual, urmărirea penală inițiindu-se pentru 1.041 de cazuri.
Salvați Copiii România menționează că aceste statistici sunt doar “vârful icebergului”, iar în România există o “problemă acută de subraportare”. Numărul real al tinerilor care sunt exploatați prin muncă ar putea fi mult mai mare decât ne arată datele oficiale, din cauză că, în România, munca în gospodărie este un lucru firesc, mai ales în mediul rural.
Fenomenul mamelor minore, care plasează România pe primele locuri din Europa, este unul complex, ale cărui consecințe afectează atât mama, cât și copilul. Analiza privind condițiile de viață, locuire și stare de sănătate a gravidelor, copiilor și mamelor cu copii sub 5 ani din mediul rural, realizată în 2020 de Salvați Copiii, sub forma unei anchete sociologice în comunitățile rurale, relevă faptul că există o corelație directă între vârsta precoce a mamei, care înseamnă și o dezvoltare emoțională, dar și socială, încă incomplete, și lipsa accesului la educație sanitară și la servicii medicale constante.
***
Educația pentru sănătatea sexuală și a reproducerii constituie cel mai ignorat aspect al protecției și educației în rândul copiilor, rata nașterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 și 19 ani păstrând un nivel în măsură să provoace o mare îngrijorare. România înregistrează 35,1 nașteri la 1.000 de adolescente (media europeană fiind de 8 nașteri la 1.000 de adolescente).
O altă problemă serioasă cu care se confruntă România este exploatarea prin muncă a minorilor prin traficul de persoane. Dosarul “Țăndărei” este unul care a marcat opinia publică în ultimii ani. 160 de copii au fost traficați pentru a cerși sau a fura în Marea Britanie. Cei 25 de inculpați în acest caz au fost achitați.
Experții în sănătatea copiilor (mayoclinic.org) condamnă folosirea violenței sub orice formă, deși unii părinți încă folosesc pedeapsa fizică - bătaia, pentru a-și disciplina copiii. Deși folosesc adesea pedeapsa fizică cu intenția de a-și ajuta copiii, cercetările arată că bătaia este legată de un comportament mai rău, nu mai bun. Este, de asemenea, legată de probleme de sănătate mintală, relații dificile cu părinții, stimă de sine și performanțe școlare scăzute.
Orice pedeapsă fizică poate lăsa cicatrici emoționale. Comportamentele părinților care provoacă durere, răni fizice sau traume emoționale - chiar și atunci când sunt făcute în numele disciplinei - constituie abuz asupra copiilor. (surse: who.int, salvaticopiii.ro, unicef.org, worldvision.com, foto - pixabay.com)
Documentar de Ileana Sandu
