Motto: “Omenia este însușirea cea mai de preț a vieții. Pentru omul de temperament etic, soarta cea mai prielnică e să se poată apropia măcar la bătrânețe și să apropie și pe alții de ceea ce se cheamă omenie”.
Simion Mehedinți (1868-1962), academician, geograf, spirit filosofic
* “Poporul român s-a născut aici așa cum suntem și azi pe pământul nostru; n-am venit de nicăieri;
n-am venit peste nimeni; n-am fost altfel, nici nu ne-a creștinat altcineva, târziu, ca să ne facă să intrăm în rândul lumii civilizate a vremii. Nu ne-am făcut loc cu coatele nici în istorie, nici în geografie. N-am scos pe nimeni din casa lui, ca să intrăm noi, și ne e martoră istoria că n-am mutat niciodată nici o piatră de hotar mai departe decât am știut că este dreptul și moștenirea noastră. Când a fost nevoie ne-am apărat, dar aceasta este cu totul altceva. Sufletul românesc e pașnic și vede în calitate de om a tuturor oamenilor din lume, semnul unei identități care le garantează valoarea distinctă și unică în universul în care trăim. De aceea românul consideră drept cea mai mare virtute omenia”.
***
* “Te mânii pe cel care îți face rău. Mai ales pe cel care te vorbește de rău. Te superi. Suferi. Suferi de o durere adâncă a sufletului, mai mare decât orice durere a trupului. Te superi îndeosebi când o face pe nedreptate. Când inventează. Mai ales când te judecă așa, cu nedreptate, suferința ta atinge culmi care cheamă răzbunare. Și când te judecă pe dreptate, te superi. Ai dori să te ierte. Nimeni nu
e bucuros de greșelile pe care le-a făcut. Le-ar dori uitate. Această dorință e aproape întotdeauna semn de părere de rău, de căință. Și te doare profund, te arde, te mistuie când nu ți se primește căința. Poate că de aceea Mântuitorul ne sfătuiește să iertăm și noi pe cei care ne fac nouă rău, poate că le va părea și lor rău”.
***
* “Smerenia e găsirea măsurii celei drepte a gândului curat și sincer, nepărtinitor, împotriva măsurii false a orgoliului și a slavei deșarte care ne urcă pe treapta de sus, fără s-o merităm și ne pune în raporturi de conflict cu noi înșine și cu aproapele. Smerenia nu este umilire și înjosire, nu este abandonarea luptei, ci tocmai începutul luptei pentru desăvârșire, pentru demnitate, pentru omul adevărat și înlăturarea smereniei false dornică de mărire urâtă”.
Antonie Plămădeală (1926-2005),Mitropolit al Ardealului (1982-2005), membru de onoare al Academiei Române, cărturar român
Cu dragoste creștină,
pentru toți compatrioții de “OMENIE”,
preot ortodox român
ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
