15 ianuarie 2024
Motto: “Dumnezeu e un atom, un punct matematic, punctul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema cosmică. În mijlocul creațiunii întregi e un atom, punctul matematic comun de concentrațiune a tuturor puterilor lumii, punctul prin existența și pozițiunea căruia puterile sunt un organism: «Dumnezeu». Nu se mișcă un fir de păr din capul vostru fără știrea lui Dumnezeu”!
* “Cine neagă astăzi pe Dumnezeu neagă ordinea morală a universului. Dar e dovedit că oricine neagă ordinea morală este pierdut, fie ca individ, fie ca neam pe acest pământ căci degenerează fizic și degenerează moralicește”.
***
* “Dar, domnilor! Mi-e rușine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-și însuși monopolul patriei, privilegiul patriotismului și-a naționalității - așa român de paradă mi-e rușine să fiu. Naționalitatea trebuie să fie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte și se respectă adânc se pronunță arareori! Hebreii (evreii) cei vechi n-aveau voie să pronunțe numele Dumnezeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi semidocții și superficialitățile sale”.
***
* “Sufletul lumii este eu”. Fără “Eu” nu există timp, nu există spațiu, nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec, ochiul e lumina, auzul e cântecul, “Eu e Dumnezeu”.
Mihai Eminescu (1850-1889), “Poet nepereche”, prozator, jurnalist, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la ideile romantismului european din sec. al XVIII-lea și al XIX-lea, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Eminescu a recuperat temele tradiționale ale romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia chiar a dorit să-i construiască un “Pantheon de voievozi”, nostalgia agresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură. Avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Schopenhauer și Kant. A lucrat un timp la traducerea cărții “Critica rațiunii pure”, la îndemnul lui Maiorescu, cel care-i ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă. În anul 1948 a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. Există mai multe teorii cu referire la moartea sa. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din București, sub “teiul sfânt”, după spusele lui Caragiale. George Călinescu spune despre moartea poetului: “Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc...”, iar Tudor Vianu afirma: “Fără Eminescu am fi altfel și mai săraci!”.
P.S. “Ascultați, deci, voi care judecați marginile pământului. Băgați în urechi, voi cei ce stăpâniți peste mulțimi și care vă mândriți cu mulțimea popoarelor voastre. Pricepeți că stăpânirea vi s-a dat de la Dumnezeu și puterea de la Cel Prea Înalt, Care va cerceta faptele voastre și va pune la încercare gândurile voastre. Fiindcă, deși dregători ai împărăției Lui, n-ați judecat drept, nici legea
n-ați păzit-o, nici n-ați umblat după sfatul lui Dumnezeu. Groaznic și fără de veste El va sta asupra voastră, căci pentru cei mari judecata va fi cumplită” (Înțelepciunea lui Solomon, cap. 6, vers. 2-5).
Cu dragoste creștină, preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
