1 aprilie este zi de sărbătoare pentru Societatea Ornitologică Română. De peste 30 de ani sărbătorim Ziua Păsărilor și spectacolul oferit de înaripate. Vă invităm să ieșiți în natură și să vă bucurați de păsări și migrația de primăvară.
Ziua Păsărilor este o oportunitate de a ne reconecta cu natura și de a observa păsările din jurul nostru și ecosistemele în care trăiesc alături de noi. Lansăm astfel invitația de a ieși în natură alături de familie și prieteni și de a observa păsările din sau de lângă orașe. Puteți să luați cu voi un binoclu și un ghid de identificare a speciilor de păsări și să vă bucurați de spectacolul sonor și vizual oferit de înaripate.
“Într-o lume în care schimbările climatice și degradarea habitatelor amenință populațiile de păsări la nivel global, este mai important ca niciodată să ne implicăm în conservarea și protejarea acestor specii uimitoare. Ziua Păsărilor ne oferă oportunitatea de a reflecta la impactul nostru asupra mediului și de a lua măsuri pentru a proteja păsările și ecosistemele fragile în care trăiesc. Este necesar să devenim conștienți că nici noi, oamenii, nu vom putea trăi într-o lume în care natura este degradată. În plus, observarea păsărilor poate avea beneficii semnificative asupra sănătății noastre mintale și fizice. Potrivit studiilor recente, petrecerea timpului în natură, în special în prezența păsărilor, poate reduce stresul, îmbunătăți starea de spirit și spori starea generală de bine”, a declarat directorul executiv al Societății Ornitologice Române, Dan Hulea. (sor.ro)
...Singuratic și misterios
Cucul ocupă în tradițiile populare un loc cu totul privilegiat. Nu există în ornitologia românească o altă pasăre căreia poporul să-i fi dedicat atâtea legende, povești, cântece și proverbe.
Această pasăre ar fi puțin cunoscută în folclorul românesc dacă prin comportamentul său, începutul și sfârșitul cântatului la date fixe, nu ar marca succesiunea a două importante fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară: “Și cucul, cum a sosit și i s-a dezlegat limba, îndată începe a cânta, și cântă necontenit de la Bunavestire (25 martie) până la Sânziene sau până la Sânpetru”.
În povestiri de o rară frumusețe, cucul apare antropomorfizat: argat, slugă, tâlhar, haiduc, părinte, soț, amant etc.
Conform tradiției, la Sânziene, cucul se îneacă cu orz și, nemaiputând cânta, se preface în uliu până în primăvara viitoare (zi numită în Calendarul popular Amuțitul Cucului).
Cucul este o sursă de inspirație melancolică în cântecele de dor și jale, iar în creațiile a căror temă este despărțirea a doi frați sau a doi soți amplifică sentimentul de înstrăinare și singurătate. Cucul prevestește prin cântecul său nu numai venirea primăverii, ci și norocul omului pe acel an. Primul cântec al cucului era întâmpinat prin cuvinte care implorau avuția, sănătatea, fericirea, norocul. La auzul primului cântec al cucului, toți doreau să fie veseli, curat îmbrăcați, bine hrăniți și cu bani în buzunar. De aceea, el are tainice legături cu viața omului.
Supremul simbol al cucului este scurgerea neîntreruptă a timpului și repetarea anuală a scenariului din ciclul vieții: nașterea (primul cântat) și moartea (ultimul cântat).
Cucul este o pasăre migratoare care sosește în țara noastră, de obicei, în luna aprilie și pleacă în lunile august-septembrie.
Ion Ghinoiu - Calendarul țăranului român. Zile și mituri
(Univers Enciclopedic Gold, 2019) -sursa – Centrul Creației Populare Mureș; foto-pixabay.com)
