Dintotdeauna omenirea a avut o preocupare pentru urmași. Păsările își învață urmașii să zboare, animalele de pradă să vâneze, urmașii tuturor speciilor au preocupări pentru pregătirea urmașilor pentru supraviețuire.
Cum putem să ne pregătim urmașii pentru a-și urma cursul vieții, pentru supraviețuire? Cum putem să ne pregătim noi înșine și pe copiii noștri pentru o lume cu rapide transformări, fără de precedent și incertitudini radicale?
Prin educație! Aceasta se sprijină pe trei piloni: familie, școală și societate.
Într-o lume care aleargă neașteptat de repede, transformările, uneori imprevizibile, ne obligă să adoptăm strategii educaționale.
Într-o perioadă nu de mult trecută, un copil învăța o meserie pe care o practica întreaga viață, școala fiind elementul de bază, iar condiția de bază a societății umane nu avea să se schimbe. Cei care lucrau în agricultură aveau să muncească tot ca agricultor, iar părinții își învățau copiii să are sau să semene, să planteze arbori, fetele
să fie gospodine vrednice, băieții să meargă, la maturitate, la oaste. Era evident că aceste abilități aveau să fie necesare multă vreme.
Din păcate, nimeni nu știe cum va arăta viitorul. Dacă înainte se știa cum va arăta ziua de mâine, astăzi este foarte dificilă cunoașterea acesteia, deoarece odată cu explozia tehnologică a amenințărilor inteligenței artificiale se vor schimba coordonatele necunoscute ale viitorului.
În aceste condiții, ce trebuie să-i învățăm pe copiii noștri ca să ajungă să supraviețuiască? Ce fel de cunoștințe ar fi necesare ca să obțină un loc de muncă, să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor, să-și găsească un drum în viață?
Dar necunoscutul, incertitudinile și întrebările fără răspuns asupra viitorului au dus educația într-o fundătură din care, cu toate eforturile, se va ieși foarte greu sau nu se va ieși niciodată.
Principiile educative care ni se păreau fixe și eterne nu mai sunt sigure, iar căutările, bâjbâielile și nesiguranțele vor fi greu de depășit.
Însăși existența omenirii nu știm încotro se îndreaptă, nu știm cum vor funcționa școlile sau administrațiile și nici cum vor fi relațiile generale.
Astăzi, preocuparea școlilor se îndreaptă spre acumulările de cunoștințe și informații, dar lumea trece printr-o extrem de rapidă transformare grație bioenergiei și interferențelor dintre creier și computer, cunoștințele de azi vor deveni astfel irelevante.
Suntem permanent asaltați de valuri foarte mari de informații, unele benefice, altele false, și multe irelevante, pe care nu le putem bloca, chiar dacă sunt contradictorii sau alarmante.
Într-o asemenea lume, educația trebuie să ofere elevilor și profesorilor un antidot greu de găsit. Informațiile trebuie interpretate, filtrate, să distingem ceea ce este important și ceea ce nu este important sau este chiar nociv. Nu-i suficient ca elevii să “gândească singuri”, așa cum preconizează dascălii astăzi. Următoarele câteva decenii vor modela viitorul vieții însăși și vor lua aceste decizii doar pe baza viziunii noastre asupra lumii, asupra cosmosului. Unele abilități și cunoștințe pe care le considerăm azi indispensabile într-o lume pe care nu o cunoaștem, vor deveni un balast.
Nu știu de ce abilități vor avea nevoie oamenii în viitor. Ne va depăși oare inteligența artificială care poate crea un software cu aplicații în toate domeniile, inclusiv în educație? Desigur, una din componentele esențiale ar trebui să fie abilitatea de a face față schimbărilor, de a face față noului în toate domeniile, de a păstra un echilibru mintal în situații neobișnuite, de a reinventa la nesfârșit.
Ne putem imagina o lume “cu migrații în cyberspațiu”, cu identități modificate de gen și cu noi senzații senzoriale ale implanturilor ciberneticii. Desigur, nu se pot prevedea; nu putem prezice cu adevărat schimbările propriu-zise, iar adevărul fictiv nu poate fi niciodată iligibil - orice scenariu va fi departe de adevăr. Schimbările evidente vor fi întotdeauna stresante, iar educația nu va fi ferită de urmări. În primul rând, existența profesiei nu va avea stabilitate; deci, pregătirea va trebui să fie multilaterală. Abilitatea de a învăța continuu și de a te reinventa permanent de-a lungul întregii vieți va deveni indispensabilă.
Cum vom rezolva situații în care te confrunți cu situații absolut fără precedent?
Pentru a supraviețui vom avea nevoie de flexibilitate mintală și de rezervă însemnată de echilibru emoțional.
Lumea va arăta altfel, ritmul schimbărilor va fi alert, nesiguranța existențială ne va obliga la o revizuire a normelor și a conținutului educației. Aceasta va trebui să pregătească generațiile viitoare pentru a învinge aceste greutăți. Ne vor veni în sprijin tehnologia și inteligența artificială dacă vom ști să le folosim pentru acest dezident. Dezvoltarea biotehnologiei și învățarea activă se vor perfecționa, iar algoritmii ne vor servi cotidian.
Inteligența artificială care va veni în sprijinul educației este o inteligență colectivă care plagiază, reproduce condiția umană, uneori împotriva noastră sau în locul nostru.
Prof. Fărcaș Valeriu
