�Da! Cat n-ai da sa scapi de ele! Dar, nu poti
vinde batranete ca sa cumperi tinerete. Si, cand
te vezi respins aproape de toata lumea, incepand
cu seful statului si guvernanti si terminand
cu tinerii, adolescenti si copiii, batranetea e mult
mai dureroasa.
Iar acum sa va povestesc pasurile a trei prieteni,
singuri cum e cucul, doar ca spre deosebire de
pasare noi avem "cuiburi�. Cea mai grea boala
care ne bantuie la toti trei sufletele este singuratatea.
Alexandru e decan de varsta, in februarie
a implinit 87 de ani, urmez eu, care voi implini in
luna mai tot 87 de ani, iar mezinul Vasile va implini
in aprilie 80 de ani.
Cu Alexandru, am fost coleg de banca din
clasa intai, intr-un sat de pe campie. Viata ne-a
despartit, dar ne-a si reintalnit, dupa 75 de ani,
tot intr-o banca, la biserica. Cu mezinul Vasile,
am fost coleg de munca timp de 30 de ani. Acum,
fiecare dintre noi isi duce cum poate singuratatea
lui, singura bucurie a noastra fiind ca
ne intalnim duminica la biserica.
In ziua de 20 martie a.c., ma suna Vasile si, fiind
mai vioi, imi face o propunere: "Mai, Gusti, maine
(vineri, 21 martie), de la ora 18.00, va fi un spectacol
la Casa de Cultura Mihai Eminescu. Hai sa-l sunam
pe Alexandru si sa mergem si noi, sa mai uitam de
singuratate. Zis si facut. Ne-am intalnim la mine,
ca eram mai aproape de eveniment, si am pornit
impreuna, incetisor, eu, in baston, ca ma cam clatin,
ei, pe langa mine � lipa, lipa, ca ratustile.
Am ajuns la ora 17.30, prevazatori, sa gasim
locuri, intrucat intrarea era gratuita. Insa, in sala,
am avut parte de o mare surpriza� neplacuta.
Ne-am plimbat in sus si-n jos pana am obosit, dar
sa vezi si sa nu crezi: pe randuri si randuri de
scaune, erau asezate cartoane, pe care scris cu
litere de-o schioapa "Rezervat�. In plus, la capetele
randurilor, statea de paza cate o fetiscana care
ne atentiona ca nu cumva sa ocupam locuri acolo.
Simteam ca suntem haituiti, nimeni nu ne dorea
acolo. In loc sa scapam de singuratate, ne-am
mahnit cu totii, vazand ca tinerii ne resping, nu ne vor
prin preajma.
In sfarsit, undeva la mijlocul salii, am vazut o masa,
probabil a juriului, iar mai intr-o parte erau sase scaune
libere, pe care nu scria "Rezervat�. Ne-am asezat obositi
acolo, dar nu a durat mult si o tanara chipesa ne-a luat
la rost, somandu-ne sa ne ridicam pentru a putea trece
tinerii la masa, desi era destul loc. Nu am bagat-o in
seama, am ramas asezati, obositi dupa ce cautaseram
locuri prin toata sala.
"Obraznicia� noastra a fost repede taxata de un tanar
cu microfon, care, dupa ce s-a uitat lung la noi, s-a luat
de unul dintre organizatorii mai in varsta si, aratandu-ne
acuzator cu mana, l-a intrebat ce cautam noi acolo.
Apoi, domnul mai in etate a venit la noi si, fain-frumos,
ne-a ridicat de pe scaune� Pana la urma, ne-am
asezat pe un rand cu scaune rezervate (pe care nu a
mai venit nimeni sa le ocupe), ambitionandu-ne sa
vizualizam spectacolul "Si ardelenii au har�, dupa cum
scria pe afis.
Ne-au placut prichindeii in costume maramuresene,
topaiau si tropaiau de mama focului. Bravo lor, parintilor
si educatorilor, ca duc mai departe traditiile, portul si
obiceiurile romanesti, ca altora parca le este rusine sa
mai cante romaneste. Dupa atatea peripetii, iata am
reusit sa vedem si noi spectacolul.
Din pacate, noi, batranii, ne lovim de aceeasi
respingere a tinerilor si in autobuze. Acestia stau pe
scaune, cu telefonul la ureche, si se fac ca nu ne
vad ca de-abia ne tinem pe picioare. Rar iti mai ofera
cate unul locul.
Sa nu credeti ca din ura ne-am jeluit in aceasta
scrisoare. Suntem doar mahniti si ne miram de ce urmasi
avem. Noua nu ne ramane decat sa ne ducem
singuratatea, amintindu-ne ca: "Jale-i, Doamne,
codrului/Dupa draga frunza lui/Precum mi-e jale si mie/
Dup�-a mea copilarie�!
Cu mult respect pentru cei buni, dar si pentru cei
care ne resping, din partea celor trei prieteni singuratici �
Sandu, Gusti si Vasile. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
AUGUSTIN FLOREA,
Targu-Mures
