In Patericul egiptean este o poveste, pe care o reproduc aproximativ:
un sarac lipit pamantului le spune altor cersetori, cand vede un bogatan
zgarcit apropiindu-se, ca il va face pe acela sa-i dea ceva, indiferent
cat de calic si de pacatos este. Si s-a tinut scai de bogatul acela nemilos,
l-a plictisit, s-a rugat de el, ala il dadea afara pe usa si el intra pe
fereastra. Pana la urma, exasperat de insistentele cersetorului, bogatul
ia o paine si i-o arunca peste fata.
Dupa ce moare bogatul, spune povestea, sufletul lui se duce la
judecata si acolo vede el cu jale ca pacatele atarnau greu in balanta,
cat pe-aci sa-l trimita in fundul iadului. Si curgeau pacatele si curgeau
si se bucurau tare dracii. Iar la urma, Hristos Judecatorul vede si o
fapta buna: painea pe care i-a dat-o cersetorului cu sila si dispret. Si, ii
spune Mantuitorul ca fapta asta poate sa fie salvarea lui. Iar bogatul
zice plangand: "Doamne, dar eu painea aia i-am aruncat-o intre ochi
saracului, nu i-am dat-o cu inima buna�. Si atunci vine raspunsul
memorabil al lui Hristos: "Da, dar a fost primita�. Adica, mai putin
conteaza stilistica gestului, ci mai mult continutul lui. Da, bogatul l-a
lovit pe sarac cu painea, dar pentru saracul muritor de foame asta nu
mai conta. Conta ca acum, avea si el o bucata de paine la masa.
Parintele GHEORGHE SINCAN
Paroh la Targu-Mures (Din volumul
"Cand tantarul devine armasar�,
aparut la Editura "Nico� � Targu-Mures)
