Să fii MAMĂ este o mare fericire şi o binecuvântare de la Dumnezeu! Dar nu şi pentru toţi copiii care se nasc! Soarta unora e pecetluită de la naştere cu suferinţe şi un handicap dureros, de cele mai multe ori neschimbat de-a lungul vieţii lor. Părinţii îşi vor sacrifica toată viaţa punându-se în slujba lor încercând prin orice mijloc să-i ajute şi să le uşureze vieţuirea, în mijlocul unei societăţi de cele mai multe ori indiferente sau ostile. Este şi povestea unei familii foarte curajoase din oraşul Luduş, fondatoare a unei Asociaţii pentru tineri cu handicap numită „IMPULS". Dna MARIOARA ŞOFRON, cu cei doi membri ai familiei sale, soţul IOAN şi fiul ANDREI, au creat acest centru dintr-o necesitate dureroasă şi nevoie imperioasă, după cum ne va desluşi însăşi fondatoarea în cele ce urmează:
- Ce v-a determinat să creaţi un astfel de centru de zi în oraşul în care trăiţi?
- Destinul mi-a hărăzit ca eu însămi să am un copil cu handicap pentru care am fost nevoită să găsesc o soluţie de supravieţuire. Este un băiat de 13 ani (al doilea) şi s-a născut cu un handicap grav psiholocomotor. Între 2008 - 2012 am frecventat centrul „PERSEVERENŢA" al Fundaţiei ALFA Transilvania cu sediul în Tg.-Mureş, făcând naveta de trei ori pe săptămână timp de 5 ani. Serviciile centrului fiind gratuite, dar la standarde înalte, rezultatele nu au întârziat să se vadă. În acelaşi timp, am făcut voluntariat la Fundaţie, învăţând multe lucruri folositoare necesare ulterior la înfiinţarea propriei Asociaţii. Dar să nu credeţi că a fost uşor din două motive clare: birocraţia specifică românilor şi efortul financiar personal pe care trebuia să-l fac permanent. Însă am fost şi ajutaţi pentru început, oferindu-mi-se un spaţiu în sediul unei clădiri, proprietatea Bisericii Greco-Catolice şi Primăria Luduş, care în primii doi ani ne-au scutit de chirie şi cheltuielile administrative. Apoi, din 2015 totul a revenit în sarcina noastră, cheltuielile au fost suportate din fondurile proprii Asociaţiei, obţinute din sponsorizări, donaţii de la firme şi cei 2% din impozitul populaţiei (formularul 230).
- Câţi copii beneficiază de acest centru la ora actuală şi cum sunt selectate astfel de persoane?
- În prezent avem 18 copii şi tineri (între 7 - 40 de ani) cu diferite dizabilităţi grave: handicap psiholocomotor, autişti, nevăzători. Selectarea lor se face în funcţie de gradul de handicap, însă nu am refuzat pe nimeni până acum indiferent de unde au provenit. După aproximativ trei ani de recuperare individuală, o parte din copii frecventează cursurile şcolii de incluziune. E un mare progres pentru ei şi familiile lor şi o mare mulţumire pentru a-i vedea la acest stadiu de recuperare.
- În ce constă recuperarea care se face în acest centru şi cât personal lucrează aici?
- Personalul este redus ca număr, doar trei persoane specializate şi doi psihopedagogi, dintre care unul deserveşte grupa de limba maghiară: Tripon.
Monica, Iacob Loredana şi un kinetoterapeut voluntar, Edina Şipoş, toţi cu studii de specialitate şi cursuri actualizate. Programul zilnic de lucru este între orele 8 şi 16. Serviciile de recuperare pe care le oferim constă în: şedinţe de psihopedagogie, logopedie, kinetoterapie şi consiliere psihologică pentru părinţi. Planurile de recuperare individuale se întocmesc în urma unor evaluări făcute de specialişti cu ajutorul testelor de evaluare ASRS şi PEP.
- Care sunt sursele de finanţare pentru membrii Asociaţiei?
- Salariile sunt asigurate din surse proprii prin mijloacele menţionate anterior şi prin finanţare de proiect nerambursabil de la DGASPC Mureş şi Consiliul Judeţean prin serviciul de Asistenţă Socială. Menţionez că părinţii sau tutorii nu au niciun fel de contribuţie financiară. Din aceste resurse nerambursabile Asociaţia asigură şi o masă gratuită o dată pe zi, cu meniu complet. Din păcate, nu ne putem permite financiar un îngrijitor pentru copii, de aceea apelăm la ajutorul voluntar al părinţilor.
- Ce perspective aveţi în acest demers umanitar şi care sunt nevoile stricte în acest moment?
- Cel mai important lucru pentru noi ar fi un spaţiu propriu pentru a nu mai plăti chirie, deoarece aceste cheltuieli şi cele de căldură nu sunt eligibile în niciun proiect de finanţare, făcându-se doar din resurse proprii. Societatea oraşului a devenit tot mai receptivă la nevoile noastre fiind sponsorizaţi de câteva firme locale cu rechizite, hrană, aparatură electronică etc.
Dna Şofron îmi mărturiseşte că, având acest copil cu handicap, este singura mamă care nu a avut o cădere psihică în acest răstimp. Dl. Ioan Şofron vine cu o completare la istoria creării acestui centru, motivând existenţa lui prin NEVOIA imperioasă, care i-a determinat să facă eforturi deosebite pentru a înfiinţa primul şi singurul centru din acest oraş, deservind copii din Luduş şi din alte localităţi din judeţ. Asociaţia este acreditată de Ministerul Muncii şi Familiei şi Protecţiei Sociale.
Transparenţa acestei Asociaţii este foarte clară în tot ceea ce întreprind cu multă pasiune, seriozitate, interes şi dăruire totală. Iar îndemnul lor către cititorii ziarului nostru este ca un număr cât mai mare de cetăţeni să contribuie cu cei 2% din impozit, la susţinerea activităţii Asociaţiei „IMPULS". Scopul final al acesteia este de a asigura pentru beneficiarii lor servicii de calitate superioară şi sprijin indispensabil pentru părinţi. Mult succes!
