Temperatura primăvăratică ne-a scos din casă şi ne-a condus spre unicul loc din România (şi din interiorul Arcului carpatic), situat la peste 450 de metri altitudine, unde creşte floarea care poartă numele de bujor de stepă (Paeonia tenuifolia).
„În acest an floarea a înflorit începând cu data de 10 aprilie şi a fost prima primăvară în care aceste flori gingaşe au trăit câteva zile sub zăpadă". Aşa şi-a început povestea domnul Octavian Călugăr, custodele onorific al Rezervaţiei Botanice de la Zau de Câmpie, după care a continuat cu multe alte informaţii preţioase pe care ni le-a oferit, dovedind că este întru totul dedicat muncii pe care o face de circa 10 ani de când se ocupă de rezervaţie.
„Bujorul e o plantă foarte firavă, dacă tai un bujor înflorit ca să îl pui în vază, acesta se va usca în circa 10 minute de la tăiere. Planta nu trebuie niciodată tăiată pentru că prin bulbii de pe tulpină îşi asigură hrana pentru anul viitor. Aceasta a fost greşeala fatală comisă de oameni, care a dus la dispariţia plantei din Europa. Noi am avut grijă multă. Este o muncă onorifică, dar e o muncă ce aduce satisfacţie în fiecare primăvară, prin turiştii care ne vizitează. Se duc de aici încărcaţi pozitiv".
Aşa am plecat şi noi după două ore petrecute împreună. La despărţire, domnul Călugăr, vădit emoţionat de vizitatorii care au ţinut morţiş să vadă, cu ochii lor, această minune a naturii, în ciuda anilor care le împovărează umerii, ne-a declarat „Prieteni ai Bujorului de stepă".
Astăzi B-unicilor li s-a oferit încă o şansă de a fi fericiţi şi de a petrece o „zi perfectă".
