Un tablou cu tușe clar trasate, un exercițiu de imaginație, o călătorie în timp, care ne va purta către o destinație cunoscută bine de noi, și totuși atât de diferită de cea în care trăim astăzi. Pentru el a reușit să construiască un imperiu. Pentru noi... ar fi ridicat o altfel de Românie, cea pe care o veți descoperi, pagină cu pagină, iar la final, cu siguranță vă veți întreba singuri... ce-ar fi fost dacă? Sau... ce-ar fi dacă? Pentru că niciodată să nu spui niciodată.
1. Eu sunt foarte inteligent într-o singură situație, când îmi dau seama că sunt prost. Și când îmi dau seama că sunt prost iau pe altul, de ce trebuie să fac eu dacă nu mă pricep?
2. Ce a făcut statul pentru mine? Asta nu e o întrebare ce a făcut statul pentru tine, e o lege pe care trebuie să o faci dumneata pentru stat.
3. Aș merge până la o iertare a păcatelor, a tuturor, până în ziua de astăzi. Dar de mâine, fiți atenți că tăiem degetul.
4. Posibilități sunt cu găleata, atenție, nimeni nu o să vină să investească în România pentru că suntem noi frumoși, pentru că Țiriac are mustață, sau pentru că Dragnea nu știu ce face.
5. Dacă schimbi regula în timpul jocului, ți-ai pierdut credibilitatea.
6. Fără să fiu reacționar, dar mâine dimineață, pe cuvântul meu de onoare, le-aș cere viză de intrare la toți.
7. Ați vota pentru ăștia care aruncă cu fecale?
Cine sunt? Cine mă apără, cine îmi apără aceste drepturi, la o violență?
“Probabil că ar arăta cu degetul, pentru că după o lună, două, trei, m-ar fi împușcat cineva pentru că nu sunt totalitar și sunt pentru democrație, dar o democrație în două sensuri, nu numai cu drepturi, dar și cu îndatoriri”, își începe Ion Țiriac cea mai savuroasă dintre poveștile sale, cea în care am trăi într-o Românie condusă de el.
Lecția nr. 7
“Boris Becker face parte din viața mea. Dacă are nevoie de 10 milioane de euro, îi voi da imediat această sumă”, spunea Ion Țiriac, în anul 2017. Este corect și respectă legile morale. Neamțul i-a adus mulți hani cândva, iar acum este dispus să dea înapoi. El crede în drepturi și obligații. Și respect.
Oamenii de la noi din țară încă nu votează pentru. Niciodată! Oamenii votează numai contra. Dacă majoritatea a votat treaba aia, asta e, fie că îți place sau nu, te supui. Dacă nu înțelegi asta, înseamnă că avem niște handicapați care sunt în politică, dar este imposibil să fie toți handicapați.
Nu există o țară în istoria modernă în care să se facă o demonstrație contra puterii și să se arunce cu fecale. Aici nu mai e de răspuns nimic, iar tot ce speri este ca cineva străin care stă de vorbă cu tine să nu pomenească de acest subiect, pentru că este fără răspuns. Și atunci eu vă întreb: Ați vota pentru ăștia care aruncă cu fecale? Cine sunt? Sigur, că nu sunt toată opoziția.
Revenim la Constituție: păi eu plătesc taxe și aceste taxe pe care le plătesc de mult, sunt sute de milioane de euro. De ce le plătesc? Pentru că Constituția acestei țări îmi garantează, nu mă apără, deja s-a schimbat, îmi garantează integritatea, îmi garantează drepturile: morale, fizice, economice, toate care sunt. Cine mă apără, cine îmi apără aceste drepturi, la o violență, de exemplu? Organele care au fost puse acolo: că e poliție, că sunt jandarmi, adică dai în poliție, în jandarmi. Cum? În orice țară în lumea asta, ai atins un om al legii cu un deget, e ultraj. Un deget. Aaa, că sunt și pe partea cealaltă exagerări. Vezi un senator care e prins băut, e în regulă. Nu îl tragi pe geam afară și îl pui cu fața la pământ, în special dacă știi că nu fuge în Congo sau în altă parte. Au avut dreptate la treaba cu Năstase. Însă poți să spui că au băgat 16 polițiști în spital și tot polițiștii sunt de vină. Suntem nebuni? Unde suntem?”.
Un tablou cu tușe clar trasate, un exercițiu de imaginație, o călătorie în timp, care ne va purta către o destinație cunoscută bine de noi, și totuși atât de diferită de cea în care trăim astăzi. Pentru el a reușit să construiască un imperiu. Pentru noi... ar fi ridicat o altfel de Românie, cea pe care o veți descoperi, pagină cu pagină, iar la final, cu siguranță vă veți întreba singuri... ce-ar fi fost dacă? Sau... ce-ar fi dacă? Pentru că niciodată să nu spui niciodată.
1. Eu sunt foarte inteligent într-o singură situație, când îmi dau seama că sunt prost. Și când îmi dau seama că sunt prost iau pe altul, de ce trebuie să fac eu dacă nu mă pricep?
2. Ce a făcut statul pentru mine? Asta nu e o întrebare ce a făcut statul pentru tine, e o lege pe care trebuie să o faci dumneata pentru stat.
3. Aș merge până la o iertare a păcatelor, a tuturor, până în ziua de astăzi. Dar de mâine, fiți atenți că tăiem degetul.
4. Posibilități sunt cu găleata, atenție, nimeni nu o să vină să investească în România pentru că suntem noi frumoși, pentru că Țiriac are mustață, sau pentru că Dragnea nu știu ce face.
5. Dacă schimbi regula în timpul jocului, ți-ai pierdut credibilitatea.
6. Fără să fiu reacționar, dar mâine dimineață, pe cuvântul meu de onoare, le-aș cere viză de intrare la toți.
7. Ați vota pentru ăștia care aruncă cu fecale?
Cine sunt? Cine mă apără, cine îmi apără aceste drepturi, la o violență?
“Probabil că ar arăta cu degetul, pentru că după o lună, două, trei, m-ar fi împușcat cineva pentru că nu sunt totalitar și sunt pentru democrație, dar o democrație în două sensuri, nu numai cu drepturi, dar și cu îndatoriri”, își începe Ion Țiriac cea mai savuroasă dintre poveștile sale, cea în care am trăi într-o Românie condusă de el.
Lecția nr. 7
“Boris Becker face parte din viața mea. Dacă are nevoie de 10 milioane de euro, îi voi da imediat această sumă”, spunea Ion Țiriac, în anul 2017. Este corect și respectă legile morale. Neamțul i-a adus mulți hani cândva, iar acum este dispus să dea înapoi. El crede în drepturi și obligații. Și respect.
Oamenii de la noi din țară încă nu votează pentru. Niciodată! Oamenii votează numai contra. Dacă majoritatea a votat treaba aia, asta e, fie că îți place sau nu, te supui. Dacă nu înțelegi asta, înseamnă că avem niște handicapați care sunt în politică, dar este imposibil să fie toți handicapați.
Nu există o țară în istoria modernă în care să se facă o demonstrație contra puterii și să se arunce cu fecale. Aici nu mai e de răspuns nimic, iar tot ce speri este ca cineva străin care stă de vorbă cu tine să nu pomenească de acest subiect, pentru că este fără răspuns. Și atunci eu vă întreb: Ați vota pentru ăștia care aruncă cu fecale? Cine sunt? Sigur, că nu sunt toată opoziția.
Revenim la Constituție: păi eu plătesc taxe și aceste taxe pe care le plătesc de mult, sunt sute de milioane de euro. De ce le plătesc? Pentru că Constituția acestei țări îmi garantează, nu mă apără, deja s-a schimbat, îmi garantează integritatea, îmi garantează drepturile: morale, fizice, economice, toate care sunt. Cine mă apără, cine îmi apără aceste drepturi, la o violență, de exemplu? Organele care au fost puse acolo: că e poliție, că sunt jandarmi, adică dai în poliție, în jandarmi. Cum? În orice țară în lumea asta, ai atins un om al legii cu un deget, e ultraj. Un deget. Aaa, că sunt și pe partea cealaltă exagerări. Vezi un senator care e prins băut, e în regulă. Nu îl tragi pe geam afară și îl pui cu fața la pământ, în special dacă știi că nu fuge în Congo sau în altă parte. Au avut dreptate la treaba cu Năstase. Însă poți să spui că au băgat 16 polițiști în spital și tot polițiștii sunt de vină. Suntem nebuni? Unde suntem?”.
