De regulă, oamenii merg la Biserică pentru a se ruga, pentru a asculta slujbele, pentru sufletul lor. De cele mai multe ori, la Biserică îi duc problemele. Dar Biserica înseamnă rugăciune, slujbe și atât? Ce ne-ar plăcea să găsim la biserică, pe lângă slujbe și liniștea duhovnicească?
Într-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite. Lumea, evident, se îmbrăca frumos la Biserică, își lua - vorba ceea - hainele de duminică. Bătrânelului în schimb părea să nu-i pese. Haina murdară, prăfuită, pantaloni pătați… Așa că oamenii au început să fie deranjați de treaba asta și i-au spus preotului. Preotul a promis să se ocupe de problemă. Așa că l-a luat pe bătrânel deoparte și i-a zis:
-Omule, tu știi cum ar trebui să vină îmbrăcați oamenii la noi la Biserică?
-Nu știu, părinte.
-Păi uite, diseară, când îți faci rugăciunea, întreabă-l pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcați oamenii care intră în Biserica asta.
-Bine, părinte.
A doua zi, bătrânelul apare la biserică în aceleași haine. Preotul îl întreabă:
-L-ai întrebat pe Dumnezeu cum să te îmbraci?
-L-am întrebat, părinte.
-Și ce-a zis Dumnezeu?
-A zis că habar n-are. El n-a fost niciodată în Biserica aceasta.
Noi avem multe motive pentru care iubim Biserica - nu numai ca preot, ci ca și creștin. Iubim Biserica atunci când îmbrățișăm fiecare mădular al ei și facem tot ceea ce face Hristos: ne jertfim, priveghem, facem totul ca și Acela, Cel care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința (I Petru 2, 23).
