Sub lumina înaltului, în augusta binecuvântare a Domnului, lăsând în urmă cele 365 de zile-jaloane existențiale, prin furnicarul cotidian al trecerii noastre, ne îndreptăm spre pasul într-un nou an! În urma noastră, încă un an se adaugă, firicel de-o secundă, în nisipul uitării.
Sub lumina înaltului trecem pragul unui alt nou an, întorcând și ultima filă a calendarului, prin fereastra străluminată privind spre ziua de mâine și, în străbuna rânduială, când ultima secundă se va scurgem, precum în anii copilăriei duse vom auzi, în clinchete de clopoței, că „au pornit cu Plugușorul îngerii din cer".
Sub lumina înaltului și a speranței, la rădăcina veșniciei Neamului și a Țării, ne dorim solidaritate națională, strălucirea razei speranței, fericire, belșug, visuri împlinite și sănătate! Iar înnoirea unui an să însemne acel gând bun îndreptat spre cei mai triști ca noi, în suferință și lipsuri.
Sub lumina înaltului, în roata lumii, sub steaua călătorului-timp, în crugul astral, cu privirea spre punctele cardinale ale României, dorindu-ne solidaritate, nu dihonie, nu dezbinare, ci unire, deoarece numai uniți vom izbândi, cu gândul la viitorii ani, întorcând ultima filă sub semnul înnoirii, să ne amintim venind, ecou prelung din strămoși, îndemnul: „Și nu uita, când ești voios,/Române, să fii bun!"
LA MULȚI ANI!
