Pagini regăsite


Categorie: Istoric
|
23-01-2018
Nr: 14
|
Autor: Prof. ALEXANDRU CIUBÎCĂ, Târgu-Mureș
|

Săptamânalul „Le Miroir" apărea la Paris, începând cu 1910, ca un supliment al publicației "Le Petit Parisien illustré", iar din anul 1912 ca o gazetă independentă. Până la începutul Primului Război Mondial s-a înscris în categoria revistelor mondene, care apelau din plin la fotografie, o modalitate de prezentare extrem de modernă a presei, pe atunci. Perioada sa de glorie, când a avut o difuzare de peste 400.000 de exemplare, a fost pe parcursul războiului, eveniment pe care îl urmărește în exclusivitate prin reportaje, multe scrise de combatanți. Mai apoi, redactorii vor analiza consecințele politice și diplomatice ale primei conflagrații mondiale; după 1920, publicația își schimbă din nou profilul, transformându-se într-un magazin sportiv.

Apărut în numărul din 8 august 1918, în perioada de după închiderea conflictului militar, articolul de față, „Ce que sera demain le royaume de Roumanie", cu câteva mici inexactități, surprinde cu obiectivitate situația și aspirațiile românilor. Ele urmau a fi realizate, din perspectiva redacției, doar pe calea tratativelor între statele beligerante și, mai ales, între marile puteri ale timpului. Autorul nu avea, însă, cum să ia în calcul și un alt aspect: exprimarea voinței naționale prin adunările populare, care au culminat cu cea de la Alba-Iulia, de la 1 DECEMBRIE 1918, și care au avut un rol determinant în constituirea României Mari. Textul este însoțit de o hartă pe care, de asemenea, o reproducem.

CUM VA FI MÂINE REGATUL ROMÂNIEI

Între statele care au participat la război de partea noastră, România ne-a furnizat cea mai mare simpatie. În plus, între noi și români există o comuniune de origine, întrucât și ei sunt de origine latină. Există o serie de legături istorice pe care nimic nu le poate distruge și nimeni nu poate ignora rolul pe care noi l-am jucat în eliberarea Moldo-Valahiei.

Dacă o politică dinastică, cea a lui Carol, și adversitatea contra Rusiei, care răpise României provincia Basarabia, în 1878, orientase la un moment dat înspre Puterile Centrale această țară, ea s-a delimitat, mai apoi, de această alianță. Când, în anul 1914, regele Carol a dorit să pună în aplicare tratatul secret pe care îl încheiase cu treizeci și unul de ani înainte, cu Curtea de la Viena, în consiliul de coroană nu fusese decât un singur vot care să declare nulitatea acestui act.

Doi ani mai târziu, însă, armata română se găsea în rândul aliaților. Ea a suferit împreună cu aceștia, pentru că a pierdut 300.000 de oameni, iar Muntenia a fost invadată de germani, de austro-ungari, de bulgari și de turci. Armata română a câstigat respectul aliaților. A învins împreună cu aceștia. Acum România cere imperios, în schimbul sacrificiilor sale, eliberarea acelei părți a poporului român care a rămas sub stăpânirile străine.

Această eliberare are în vedere, în același timp, tratatul de pace cu Austria, tratatul de pace cu Ungaria, ca și eventualele negocieri cu Rusia.

Imediat după pacea de la București din 1913, România, care dăduse ajutor Serbiei și Greciei împotriva bulgarilor, a intrat în posesia Dobrogei de sud, preluată de la Ferdinand de Cobourg. România număra, în acel moment, aproximativ șapte milioane de locuitori. Dacă va fi stipulat noul său statut, ea speră să aibă 13 sau 14 milioane de locuitori. România pretinde, de asemenea, Bucovina. Această provincie, cu o suprafață mică și slab populată, este o regiune străbătută de munții Carpați, acoperită de păduri dese și aici au avut loc bătălii grele între ruși și austro-ungari, între 1914 și 1916. Armatele țarului au încercat să pătrundă pe acolo în valea Dunării, în două rânduri, dar fără succes. Capitala Bucovinei este Cernăuțiul.

Pe când Antanta negocia cu România acordul secret din iulie 1916, menționa în mod expres intrarea acesteia în luptă într-un interval de maximum 30 de zile, ea i-a promis - între alte avantaje teritoriale - și cesiunea Bucovinei. Cu toate că acest teritoriu are o minoritate de polonezi și de ucrainieni, se pare că Polonia și Ucraina nu au ridicat, până acum, vreo obiecție privitoare la această cedare teritorială. De altfel, armata română a ocupat această zonă și este pregătită pentru orice eventualitate.

În ceea ce îi privește pe unguri, guvernul de la București revendică Transilvania și banatul Timișoarei.

Transilvania este considerată a fi drept adevăratul leagăn istoric al României: în orice caz, ea a dat naștere unui număr important dintre cei care au întemeiat și au făcut faimos acest stat. Provincia se întinde, la vest, de la Alpii transilvăneni [=Munții Apuseni, n.n.] și are legături cu Moldova și cu Muntenia doar prin niște defileuri strâmte.

Bogată în păduri și în zăcăminte metalifere, ea are mai mult de 4 milioane de locuitori; aici se găsesc - alături de o majoritate românească - polonezi, unguri și germani. Cât privește componenta națională, nu pot fi făcute obiecții relativ la cedarea ei către România. De astfel, nimeni nu ignoră faptul că Antanta a luat măsuri pentru garantarea, în toate țările, a drepturilor etnice și religioase ale minorităților.

Banatul Timișoarei, care este locuit de un milion de indivizi și care se găsește la nordul Dunării, între Transilvania și Ungaria propriu-zisă, constituie un motiv de litigiu între români și sârbi. Românii recunosc că există grupuri etnice sârbe importante în partea vestică a țării, însă, pe de altă parte, își proclamă unitatea statală și revendică întreg teritoriul. Sârbii cer să le fie oferite districtele din partea de vest, care coordonează împrejurimile Belgradului. În această chestiune, Antanta va trebui să-și exercite arbitrajul.

În sfârșit, România ridică pretenții cât privește drepturile sale asupra Basarsabiei, situată între Moldova și Nistru și care i-a fost răpită, în 1878, de Rusia. Aceasta din urmă a ocupat-o după semnarea păcii de la București, în 1918, cu Imperiile Centrale. Însă, după toate aparențele, Basarsabia nu-și va vedea reglementat viitorul decât după momentul în care va precumpăni un regim stabil în Rusia: iar atunci, se crede, va fi instituit acolo un plebiscit legal. Este foarte posibil ca el să servească punctelor de vedere românești, iar cabinetul de la București își va lua definitiv răspunderea de a administra Basarsabia.

Selecția textului, traducerea și prezentarea

Situația României înaintea tratativelor de pace de după Primul Război Mondial în presa pariziană + o hartă a României și a teritoriilor revendicate.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval