TRANSFORMĂRILE, GENERATE DE APLICAREA NOILOR TEHNOLOGII!


Categorie: Editorial
|
11-02-2020
Nr: 26 (7.735)
|
Autor: IOAN HUSAR
|

Vor fi multe schimbări în viitorul mai apropiat și mai ales a celui mai îndepărtat, în privința robotizării, aplicării noilor tehnologii în producția de bunuri materiale, în medicină, autovehicule fără șofer, avioane conduse de pilot automat, în general care vor aduce schimbări profunde în privința pieții muncii. Întrebarea este care va fi impactul acestor schimbări, ca urmare a dezvoltării și aplicării inteligenței artificiale, în multe sectoare de activitate, în prezent, prestată de oameni. Și în prezent există roboți care înlocuiesc o parte dintre angajații din producție și echipele medicale (chirurgie) din sălile de operații ale spitalelor, aparate care simplifică emiterea documentelor în format scris de către un operator uman sau care realizează centralizări ale datelor, rapoarte și analize etc.

Întrebarea e, ce cred salariații despre automatizarea proceselor de muncă? Le e teamă că vor rămâne fără serviciu? Este automatizarea o amenințare pentru salariați? Astfel de temeri au existat și atunci când automobilul a intrat în producția de serie, și folosirea calculatoarelor, a internetului, ce au schimbat mersul și ritmul economico-social în vremurile respective. Atunci, aceste modificări s-au produs treptat și au generat noi locuri de muncă, însă tot atât de adevărat este că anumite profesii au dispărut prin aplicarea noilor tehnologii, însă s-au creat altele inexistente până atunci, ca rezultat al folosirii capacităților superioare ale salariaților.

Cum se ocupă angajatorii și salariații români de introducerea în activitatea lor a promovării progresului tehnic? Angajatorii sunt preocupați de automatizarea operațiilor de muncă pentru a crește productivitatea și a folosi mai puțin munca umană, încât să reducă costurile, erorile umane și pentru alocarea forței de muncă în activități cu valoare adăugată mai mare.

Salariații trebuie să țină seama că dacă activitatea lor poate fi înlocuită de progresul tehnic, de un robot, de aplicații de software, își pot dezvolta abilitățile complementare, să-și asume noi responsabilități mai profitabile. Salariații, dacă sunt dispuși să ajute firma în care muncesc, își vor pune întrebarea “ce plus valoare aduc ei companiei comparativ cu o tehnologie care ar automatiza o parte din sarcinile pe care le au?”, atunci poziția lor va fi apreciată și răsplătită.

Creșterea economică a României nu este acoperită cu forță de muncă calificată, în multe sectoare de activitate. De ce? Pentru că foarte mulți români au plecat în alte țări mai dezvoltate, unde sunt plătiți mai bine.

O altă cauză majoră care ne obligă să apelăm la muncitori străini, este că învățământul românesc nu pregătește tineri în școli, licee și facultăți, pentru cerințele pieței muncii, din prezent și viitor, ci se continuă cu metoda învechită de învățare mecanică pe care le-o predau profesorii, care la rândul lor nu sunt pregătiți să ofere elevilor și studenților noutățile apărute în domeniile de activitate ale prezentului și viitorului lumii, timpului în care ne aflăm.

Cu 10-20 de ani în urmă, România avea forță de muncă cu înaltă calificare în toate domeniile de activitate, fără pretenții la câștiguri mari, care se limita la nivelul de trai al perioadei. După anii '90 au plecat cu sutele de mii, neoficial de ordinul milioanelor, de persoane, creând plus valoare țărilor dezvoltate care le oferă salarii mai mari ca acasă. Prea mulți români, mânați de sărăcie, și-au părăsit familiile, copiii, pentru a le oferi un trai mai bun, îndurând tragediile petrecute cu cei rămași acasă, mai ales cu copiii.

Multe probleme s-au schimbat la noi, odată cu aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, prin creșterea numărului de mari companii și firme mai mici, tocmai pentru că au găsit o largă piață de desfacere și forță de muncă mai ieftină. Însă, treptat, lună de lună și an de an, fenomenul de emigrare a forței de muncă a crescut. Ca urmare, balanța angajat-angajator s-a schimbat mult, în multe activități, în favoarea angajaților. Astfel că, “dezvoltarea și chiar supraviețuirea unei companii depinde într-o proporție covârșitoare de strategia de motivare financiară și non-financiară a membrilor echipei. Organizațiile care nu investesc resurse în această direcție vor avea pierderi semnificative, generate de productivitate scăzută, o rată scăzută de retenție a personalului și costuri ridicate ale procesului de recrutare. Companiile se vor implica din ce în ce mai mult în educația tinerilor, încă din stadii incipiente de maturitate (liceu, facultate), compensând minusurile sistemului de educație (ceea ce nu face statul). Cotele de angajați non-UE permise de lege vor crește, pentru că anumite joburi încep să devină neatractive pentru români.

Costurile cu forța de muncă vor continua să crească, dar nu vom rămâne fără salariați, mai degrabă piața forței de muncă trece printr-o tranziție. Ponderea joburilor care implică utilizarea abilităților cognitive superioare va crește, companiile vor importa mai mulți salariați din țările cu o economie mai slab dezvoltată decât a României, noile investiții vor fi orientate către procese care generează o valoare adăugată mai mare.

Angajatorul va fi obligat de piață să ofere salariaților mai multe beneficii și libertăți”, arată Mihai Arghire, în revista Capital.

Vor fi multe schimbări în viitorul mai apropiat și mai ales a celui mai îndepărtat, în privința robotizării, aplicării noilor tehnologii în producția de bunuri materiale, în medicină, autovehicule fără șofer, avioane conduse de pilot automat, în general care vor aduce schimbări profunde în privința pieții muncii. Întrebarea este care va fi impactul acestor schimbări, ca urmare a dezvoltării și aplicării inteligenței artificiale, în multe sectoare de activitate, în prezent, prestată de oameni. Și în prezent există roboți care înlocuiesc o parte dintre angajații din producție și echipele medicale (chirurgie) din sălile de operații ale spitalelor, aparate care simplifică emiterea documentelor în format scris de către un operator uman sau care realizează centralizări ale datelor, rapoarte și analize etc.

Întrebarea e, ce cred salariații despre automatizarea proceselor de muncă? Le e teamă că vor rămâne fără serviciu? Este automatizarea o amenințare pentru salariați? Astfel de temeri au existat și atunci când automobilul a intrat în producția de serie, și folosirea calculatoarelor, a internetului, ce au schimbat mersul și ritmul economico-social în vremurile respective. Atunci, aceste modificări s-au produs treptat și au generat noi locuri de muncă, însă tot atât de adevărat este că anumite profesii au dispărut prin aplicarea noilor tehnologii, însă s-au creat altele inexistente până atunci, ca rezultat al folosirii capacităților superioare ale salariaților.

Cum se ocupă angajatorii și salariații români de introducerea în activitatea lor a promovării progresului tehnic? Angajatorii sunt preocupați de automatizarea operațiilor de muncă pentru a crește productivitatea și a folosi mai puțin munca umană, încât să reducă costurile, erorile umane și pentru alocarea forței de muncă în activități cu valoare adăugată mai mare.

Salariații trebuie să țină seama că dacă activitatea lor poate fi înlocuită de progresul tehnic, de un robot, de aplicații de software, își pot dezvolta abilitățile complementare, să-și asume noi responsabilități mai profitabile. Salariații, dacă sunt dispuși să ajute firma în care muncesc, își vor pune întrebarea “ce plus valoare aduc ei companiei comparativ cu o tehnologie care ar automatiza o parte din sarcinile pe care le au?”, atunci poziția lor va fi apreciată și răsplătită.

Creșterea economică a României nu este acoperită cu forță de muncă calificată, în multe sectoare de activitate. De ce? Pentru că foarte mulți români au plecat în alte țări mai dezvoltate, unde sunt plătiți mai bine.

O altă cauză majoră care ne obligă să apelăm la muncitori străini, este că învățământul românesc nu pregătește tineri în școli, licee și facultăți, pentru cerințele pieței muncii, din prezent și viitor, ci se continuă cu metoda învechită de învățare mecanică pe care le-o predau profesorii, care la rândul lor nu sunt pregătiți să ofere elevilor și studenților noutățile apărute în domeniile de activitate ale prezentului și viitorului lumii, timpului în care ne aflăm.

Cu 10-20 de ani în urmă, România avea forță de muncă cu înaltă calificare în toate domeniile de activitate, fără pretenții la câștiguri mari, care se limita la nivelul de trai al perioadei. După anii '90 au plecat cu sutele de mii, neoficial de ordinul milioanelor, de persoane, creând plus valoare țărilor dezvoltate care le oferă salarii mai mari ca acasă. Prea mulți români, mânați de sărăcie, și-au părăsit familiile, copiii, pentru a le oferi un trai mai bun, îndurând tragediile petrecute cu cei rămași acasă, mai ales cu copiii.

Multe probleme s-au schimbat la noi, odată cu aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, prin creșterea numărului de mari companii și firme mai mici, tocmai pentru că au găsit o largă piață de desfacere și forță de muncă mai ieftină. Însă, treptat, lună de lună și an de an, fenomenul de emigrare a forței de muncă a crescut. Ca urmare, balanța angajat-angajator s-a schimbat mult, în multe activități, în favoarea angajaților. Astfel că, “dezvoltarea și chiar supraviețuirea unei companii depinde într-o proporție covârșitoare de strategia de motivare financiară și non-financiară a membrilor echipei. Organizațiile care nu investesc resurse în această direcție vor avea pierderi semnificative, generate de productivitate scăzută, o rată scăzută de retenție a personalului și costuri ridicate ale procesului de recrutare. Companiile se vor implica din ce în ce mai mult în educația tinerilor, încă din stadii incipiente de maturitate (liceu, facultate), compensând minusurile sistemului de educație (ceea ce nu face statul). Cotele de angajați non-UE permise de lege vor crește, pentru că anumite joburi încep să devină neatractive pentru români.

Costurile cu forța de muncă vor continua să crească, dar nu vom rămâne fără salariați, mai degrabă piața forței de muncă trece printr-o tranziție. Ponderea joburilor care implică utilizarea abilităților cognitive superioare va crește, companiile vor importa mai mulți salariați din țările cu o economie mai slab dezvoltată decât a României, noile investiții vor fi orientate către procese care generează o valoare adăugată mai mare.

Angajatorul va fi obligat de piață să ofere salariaților mai multe beneficii și libertăți”, arată Mihai Arghire, în revista Capital.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval