Dorul de ţară, de locurile natale, de rude, de prieteni, de vii şi de morţi nu poate fi înlocuit cu nimic, nici cu bani, nici cu vile, nici cu maşini de lux, nici cu vacanţe exotice. Un amic, coleg în ale gazetăriei, mi se destăinuia: „Mă crezi sau nu mă crezi, dar mie mi-e dor de ţara mea chiar şi când nu plec nicăieri şi-mi pare nespus de rău că avem în fruntea ei numai escroci şi ticăloşi". Şi tot el mi-a sugerat să vă dau să citiţi un gând al scriitorului german Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832): „Străinătatea nu-ţi va fi niciodată patrie".
Se zice că, plimbându-se agale pe uliţele satului turistic braşovean Viscri, prinţul Charles (66 ani, n.14 nov.1948), moştenitorul tronului Marii Britanii, s-a oprit în faţa unor băbuţe care sporovoiau pe o băncuţă din faţa casei. Le-a întins mâna şi le-a dat bineţe. Una dintre ele, mai ocoşă: „Ştiu cine eşti, te cunosc Charly, nu? Ce mai face mama dumitale?" (89 ani, Elisabeta a II-a, n. 21 aprilie 1926). Cum să nu-i placă în România?
Un scoţian s-a stabilit definitiv într-un sat oarecare din ţinuturile maramureşene, motivând că l-a fascinat la culme nebunia românească. „În Marea Britanie ţi se spune tot timpul ce să faci şi cum să faci. Totul este ilegal acolo. Îmi place libertatea de aici". Şi mie, dar nu libertatea transformată în haos şi în jaf organizat! Şi nici faptul că în justiţia românească se întâmplă ca doar uneori să câştige şi cei care au dreptate.
