Ce nu ar fi trebuit să se întâmple, nici în ruptul capului, cum spune înţelepciunea românească, mai ales aici, pe meleaguri mureşene, unde, în decursul istoriei, s-au scris mereu acele pagini negre din cronica şi din suferinţa noastră, s-a întâmplat! Conducerea organizaţiei judeţene a PSD a dat, din nou, mâna cu Iuda - UDMR, cu acea obişnuită băţoşenie desuetă, cu ştiuta atitudine sfidătoare, cu o inexplicabilă, îngrijorătoare pornire împotriva românilor mureşeni.
Printr-un comunicat de presă, dat publicităţii, Vasile Gliga, preşedintele PSD Mureş, şi Brassai Zsombor, preşedintele UDMR, anunţau că „au stabilit luni, 20 iunie 2016, de comun acord, să colaboreze pentru următorii patru ani, în cadrul Consiliului Judeţean Mureş. PSD va susţine candidatul UDMR Mureş pentru preşedintele Consiliului Judeţean, iar cei doi vicepreşedinţi vor fi aleşi din cadrul consilierilor PSD." Aţi citit bine! Adică, „de comun acord" politicianist, dar fără consultarea românilor! Ruşinosul târg, pactul cu Iuda, trădarea s-au confirmat, vineri, 24 iunie a.c. Târgul şi ruşinoasa vânzare au fost stabilite şi s-a bătut palma. Deci, un preşedinte UDMR-ist la Consiliul Judeţean Mureş şi doi vicepreşedinţi PSD. Niciun vice PNL-ist din cei 10 consilieri judeţeni. Ca să nu mai fie probleme, iar Dragnea să fie mulţumit! Românii, cei care i-au votat pe cei 10 consilieri PNL, oare degeaba au mers la vot, la 5 iunie a.c.? În capul lor, al mai-marilor pesedişti judeţeni, aşa-i echitabil?!
Situaţie în care întrebarea majorităţii românilor mureşeni, chiar ai votanţilor PSD, care nu s-au aşteptat la acest par în moalele capului, este firească: „Nu vă este ruşine, lideri de Mureş ai PSD? De ce aţi dat mâna cu Iuda?". Unii poate vor răspunde, cu acea seninătate a iresponsabilităţii politicianiste, spălându-se pe mâini ca Pilat din Pont: „Ordin de sus! Poruncă de la centru!". Numai că nababul Liviu Dragnea bea apă din Dâmboviţa, acolo, dincolo de Carpaţi, iar, urmaşii celor care au scris pagina îndoliată a durerilor aici, în Ardeal, suntem noi, românii, cu istoria noastră zbuciumată de care lui deloc nu-i pasă. Pe el îl doare undeva! La ce să ne mai aşteptăm? Acum, după această nouă gafă pesedistă, partidul lui Liviu Dragnea abia aşteaptă să învingă la viitoarele alegeri parlamentare din toamna acestui an, ceea ce este posibil, şi să ia, aşa cum, din păcate, a mai făcut-o, din 1990 încoace, UDMR la guvernare. Şi să-i îmburce acolo pe demolatorii Statului Român, naţional şi unitar, deoarece acesta-i gândul UDMR, de 26 de ani, în guvern mereu în funcţii de vicepremier, miniştri, secretari de stat, prefecţi, directori prin ministere importante. Oare n-a făcut destul rău struţo-cămila asta din 1990 încoace? Nu şi-a bătut destul joc de tot ce-i românesc pe aceste meleaguri mureşene ale Ardealului? De ce, oare, tot printr-un posibil „compromis", dar care nu era deloc ruşinos, PSD a refuzat să dea mâna cu cei 10 consilieri români, mai ales după ce dr. Dorin Florea a ieşit învingător, la alegerile locale, în faţa maghiarimii târgumureşene? Oare n-ar fi fost bine ca românii să dea mâna cu românii şi să fie tot românească şi conducerea Consiliului Judeţean? Iar struţo-cămila UDMR să mai aştepte, încă patru ani, pe tuşa minoritară, aşa cum se petrec lucrurile în toate ţările europene ale Uniunii actuale!
Probabil că de atâta drag faţă de Marko Bela, Kelemen Hunor, Verestoy Attila, Raduly Robert, Tõkés László, PSD-ul, sub comanda acestui mare şmecher, Liviu Dragnea, condamnat la închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, rămas, totuşi, în fruntea celui mai mare şi mai puternic partid din România, PSD şi pesediştii revenind la putere, după viitoarele alegeri parlamentare, să accepte, ca „europeni" mari ce sunt, acel proiect de autonomie teritorială, pe criterii etnice, de fapt, o altă (Regiune Autonomă Maghiară), depus de UDMR la Parlament, sub chipul aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Ei visează o întoarcere, într-un recurs la memorie şi la istorie ungurească, la acel „cadou" al lui Stalin, din august 1952, autonomia făcută maghiarilor. Gest uluitor pentru sensibilitatea românească, urmat, iată, în zilele noastre, de monumente nongrata pe pământul Ardealului nostru, de reamplasarea, la Arad, pe timpul guvernării pesediste a lui Adrian Năstase, a statuii Ungariei, simbol al urii şi al intoleranţei milenare. Iar sub mâna lungă a revizionismului budapestan, un bust al mitropolitului Andrei Şaguna, fost prim preşedinte al ASTREI, într-o localitate din Ungaria, este interzis, pur şi simplu, iar la Carei, mai-marii udemerişti spun NU! unui bust al lui Mihai Eminescu - Înaltul Domn al Poeziei şi al Limbii Româneşti! Pe mai-marii pesedişti ai unui judeţ, cu 64% români, nu-i interesează, nu-i îngrijorează aceste adevăruri? Pentru ei nu există acel sentiment naţional? Se vede că pe ei, amnezici la tot ce s-a petrecut, din 1990 încoace, în acest judeţ Mureş, nu-i preocupă absolut deloc. O ruşine! O nouă trădare la vedere. O nouă, altă îngrijorare pentru români, în următorii patru ani!
PSD Mureş calcă, din nou, prin străchini, vânzându-i pe români struţo-cămilei UDMR, fără să se mai gândească la faptul că vor veni şi alte alegeri, cele parlamentare, şi, după atâtea boacăne, s-ar putea ca, în aroganţa, prin atitudinea sfidătoare a puterii judeţene, PSD să ia o directă de dreapta năucitoare, în cabinele de vot din partea celor dezamăgiţi şi sfidaţi, cărora li s-a întors spatele, fără să fie întrebaţi măcar care-i părerea lor despre o nouă, ruşinoasă, păguboasă alianţă PSD-UDMR! Şi, zău, că ar merita-o. Ar merita-o cu aşa lideri, cu aşa deputaţi şi senatori care, şi aici, în Mureş, şi la nivel naţional, i-au trădat pe români. Ar fi o lecţie aspră pentru cei care au uitat, complet, că judeţul Mureş, în această toxică relaţie cu UDMR, după cum s-a văzut din 1990 încoace, are cu totul alt statut decât cel al PSD de pe la Gorj, Olt, Iaşi, Călăraşi, Dolj, Tulcea, de pildă! Şi-i, desigur, mare păcat că mai-marii pesedişti nu ştiu nici măcar atât, deşi, după cele petrecute din 1990 încoace, mai ales după sângerosul 20 martie de la Târgu-Mureş, unde rolul şi scenariul tulburărilor şi provocărilor le-au avut UDMR, ar trebui să ştie. Şi să fie un pic mai precauţi.
Nu-i prima oară când, aici, la Târgu-Mureş, se bate palma cu Iuda! Şi nu-i pentru prima oară când, ziarist român, 55 de ani slujind, cu condeiul, interesul naţional şi adevărul, mai întreb: „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!"? Noi, românii ardeleni, am avut, în timp, toate motivele să fim supăraţi şi să reproşăm puterii de la Bucureşti, cât şi liderilor de partide judeţene, care, din 1990 încoace, s-au succedat la putere, că am fost trădaţi. Că am fost vânduţi de ai noştri, cum se zice. Povestea zbuciumatului nostru trecut este încă vie în memoria noastră, după lupta cu himera legendară a ungurimii de refacere a Ungariei Mari a regelui Ştefan. Avem rănile anilor 1848-1849 încă nevindecate, ale Diktatului de la Viena din 30 august 1940 pe pagina îndoliată a Ardealului nostru românesc. Aşa că avem tot dreptul să ne întrebăm mereu, îngrijoraţi, pe aceste meleaguri: ce am votat şi, până la urmă, ce a ieşit, domnilor lideri ai PSD Mureş?! Ce este vedem prea bine. Promisiunile au fost şi s-au dus, realitatea este cu totul alta. Din păcate! Nu o dată PSD şi PNL au mai fluturat pe aici, pe sub nasul românilor, lozinca-promisiune, clamată sus şi tare: „Niciodată nu vom bate palma cu UDMR, ca să guvernăm împreună!". Românii i-au crezut şi chiar i-au aplaudat. Cu goarna politică asurzitoare, înainte de alegeri, guvernanţii promiteau. Iar a doua zi după alegeri uitau. Până la urmă, totul se dovedea a fi o penibilă cacealma. Praf aruncat în ochii unor naivi. Cei care au promis nu doar marea cu sarea, ci şi că nu vor bate palma cu UDMR, repede au pus batista pe ţambal, s-au făcut frate cu dracul, confirmând spusele lui Winston Churchill: „În politică nu există sentimente, ci doar interese!". Oare dacă înainte de alegeri ar fi spus mai-marii PSD că vor da mâna cu struţo-cămila UDMR, ar fi avut azi 10 consilieri judeţeni?
După ce guvernanţii ne-au tras o aţă dulce prin gură, de fiecare dată ne-au întors repede spatele. Secvenţa aceea, din noaptea alegerilor parlamentare din anul 2012, când victoriosul Victor Ponta anunţa ţării că i-a telefonat lui Kelemen Hunor, preşedintele struţo-cămilei, felicitându-l, şi-l invita la guvernarea României, greu va fi uitată. Ce bâtă în moalele capului românilor! Ce insultă! Ce jignire! Românii nu ştiau, din păcate, de acel pact ţinut secret, încheiat la 2 octombrie 2012, în mare taină, între PSD şi UDMR! Uluială! Trădare! Dezamăgire! Doar reacţia promptă a ardelenilor, a presei, a zădărnicit intenţia mizerabilă a lui Victor Ponta, determinându-l să-şi schimbe acel gând otrăvit. Însă, după ruperea USL (PSD-PNL) şi cearta cu liberalii, Victor Ponta îşi va da, din nou, în petic, aducând struţo-cămila UDMR la guvernare, dându-i un vicepremier, trei miniştri, 14 secretari de stat, numeroase funcţii de directori prin ministere şi prin serviciile descentralizate din judeţe, prefecţi. Iar românii, din nou s-au întrebat: „Ce-am votat şi ce a ieşit?!". György Frunda, avocatul criminalilor din secuime, din decembrie 1989, devine consilier onorific, personal, al premierului Victor Ponta, care, bătând palma cu UDMR, a dat mâna cu dracul, călcându-şi cuvântul dat înainte de alegeri.
Pactul cu diavolul a fost semnat atunci, la fel ca acum, iar la nivelul Consiliului Judeţean Mureş, liderii PSD au dat mâna cu Iuda UDMR-istă, care, 26 de ani, n-a avut decât pretenţii, a cerut mereu privilegii şi autonomie teritorială. Torul, prin încălcarea Constituţiei, Legea fundamentală a ţării, prin sfidarea interesului naţional şi a elementarului bun-simţ.
Când şi unde s-a mai dat aici, la Târgu-Mureş, mâna cu Iuda, românii fiind, fără pic de ruşine, trădaţi? Alături de consilierii UDMR, consilierii municipali PNL au votat, după ce tot ei au decis ca Şcoala Gimnazială nr. 2 să devină Bernady Gyõrgy şi să nu poarte numele marelui poet Adrian Păunescu, fiind de acord ca străzile Eminescu, Horea, Călăraşilor, Mărăşti, Piaţa Trandafirilor, Plevna, Papiu Ilarian, Mihai Viteazul să fie denumite Jokai Mor, Borsos Gabor, Kossuth Lajos (criminalul, ucigaşul celor 40.000 de români la 1848-1849), Vörösmarty, Deák Ferenc, Tancsics Mihaly, Kálvaria, Klastrom utca! Ne-am oprit doar la câteva exemple. O întoarcere a UDMR în trecut, în Evul Mediu, fără nicio logică, printr-o regretabilă, programată bătaie de joc! Prin gestul lor, consilierii PSD din Consiliul Judeţean se comportă, precum şi cei ceva mai sus-pomeniţi: duşmănos faţă de sentimentele naţionale ale românilor mureşeni, faţă de interesul naţional. Aceşti români târgumureşeni au tot dreptul să-i întrebe pe mai-marii PSD: unde v-a fost mintea? Uită ei, oare, că tot ce cândva românii au câştigat cu sânge nu se târguieşte cu cerneală? Cu acea cerneală a trădărilor pe faţă! Păcat că pentru acel pumn de voturi, în actualul şi în viitorul Parlament, s-a făcut acest ruşinos pact cu diavolul! Iar UDMR din nou jubilează, privind cu dispreţ spre ignoranţa, analfabetismul politic, trădarea şi sfidarea conducerii pesediste mureşene faţă de români, faţă de cei care i-au votat. Oricum ai lua lucrurile, una-i să ai dreptul la vot şi cu totul alta este să fii împotriva sentimentelor româneşti de aici!
Ar mai fi o întrebare: oare pentru cine au depus jurământul consilierii judeţeni ai PSD? Pentru partid? Sau pentru cetăţenii judeţului care i-au votat pe aceşti consilieri? Ei, consilierii, sunt în slujba lor, a cetăţenilor, în primul rând, nu a vreunui partid anume. Asta ar fi trebuit ei să ştie!
Autorul acestui editorial încredinţează hârtiei aceste rânduri cu un mare regret, însoţit de responsabilitatea şi mâhnirea unui ziarist, ale unui român de 55 de ani cu condeiul în slujba cititorului, mereu pe baricada interesului naţional şi a adevărului. Un ardelean naţionalist, în sens luminat, tradiţional, intelectual cu adevărat de centru-stânga, nefiind membru al vreunui partid.
În urma acestei noi şi ruşinoase cumetrii a PSD cu UDMR, românii mureşeni, în măsură să judece noua trădare, îi întreabă pe puternicii clipei de partid: „De ce, domnilor pesedişti, din nou aţi dat mâna cu Iuda - UDMR?!"
