În istoria omenirii sunt numeroase exemple despre rezervele de hrană destinate hrănirii populației și animalelor în perioade de război sau calamități naturale. De pildă, în Vechiul Testament, la Cartea Facerii, cap 41, Iosif tâlcuiește visele lui Faraon ,,Să poruncească dar Faraon să se pună supraveghetori peste țară, ca să adune în cei șapte ani de belșug a cincea parte din toate roadele pământului Egiptului. Să strângă aceia toată pâinea de prisos în acești ani bun ce vin și s-o adune în cetățile pâinii, sub mâna lui Faraon și să o păstreze spre hrană; Hrana aceasta să fie de rezervă în țară pentru cei șapte ani de foamete... Așadar fiind foamete pe toată fața pământului, a deschis Iosif toate jitnițele și a început să vândă pâine Egiptenilor (Facere 41,15- 57)”. Grija pentru anii secetoși sau cu războaie trebuie să-i preocupe pe demnitarii din conducerea României și în zilele noastre. Mai ales că trăim vremuri tulburi, când, în orice moment, un nebun poate provoca foamete în țară sau în lume. Șansa supraviețuirii populației și a animalelor domestice ține, în primul rând, de rezerva de hrană, apă, combustibil și medicamente. Până la ,,revoluția” furată, regimul socialist din România s-a îngrijit de asigurarea rezervei de stat la produsele amintite. Cunosc situația din județul Mureș fiindcă am fost direct implicat în acest domeniu. Am activitate în constituirea, verificarea și supravegherea integrității rezervei statului la nivel județean pentru cereale, carne, lapte praf, zahăr, legume deshidratate. La grâu, rezervă specială de stat aveam două depozite cu o capacitate de 12.000 de tone fiecare, la Dumbrăvioara și la Sărățeni. Mai exista o cantitate de 20.000 de tone, constituită în rezervă, la Silozul de cereale din Târgu-Mureș, cu o capacitate de 90.000 de tone. Practic, la Silozul din Târgu-Mureș se putea depozita și păstra în condiții optime întreaga cantitate de grâu necesară pentru consumul de pâine al populației din județ. La vremea aceea, necesarul de grâu pentru panificație al județului Mureș era de 90.000 de tone. În plus, se mai constituiau rezerve de stat și în cele 12 baze de recepție din județ, în vederea exportului. Țin să precizez că toate depozitele de cereale, chiar și cele de pe linia îngustă, aveau linie de garaj CFR. Fostul MOPAN mai avea posibilitatea, în caz de necesitate, să depoziteze o cantitate apreciabilă de făină sau grâu. Ce s-a ales de rezerva de stat la cereale și cu depozitele după ,,revoluție”? A fost lichidată, iar spațiile au fost distruse sau vândute. Am trecut recent pe lângă depozitul special de la Sărățeni și am văzut că a devenit magazin pentru materiale de construcții, bănuiesc că și la Dumbrăvioara este aceeași situație, iar silozul, la a cărui inaugurare, cu participarea delegațiilor din CAER, am avut cinstea să particip, să mă ocup special de delegația sovietică, astăzi, după ce a trecut prin mai multe proprietăți străine, este în proprietatea unei societăți cu capital străin. Nu-mi permit să-i amintesc numele... Vreau să spun că toate documentele, evidențele privind rezerva de stat erau strict secrete, iar scoaterea din rezerva de stat presupunea și acordul primului secretar PCR, cu condiția ca în douăzeci și patru de ore să fie înlocuită toată cantitatea scoasă. La fel se proceda și la carne de vită, porc, oaie, depozitată la Industria Cărnii, depozitul Frigo, acum demolat, distrus. Și în locul lui s-au ridicat complexe comerciale cu capital și mărfuri străine. Zahărul îl aveam depozitat într-un depozit modern, în curtea fostei Fabrici de zahăr din Târgu-Mureș, demolată ulterior de o companie străină. Legumele deshidratate le aveam la Sângeorgiu de Mureș, iar laptele praf la Reghin și Luduș, unități ale fostei ICIL. Și acestea au intrat în stăpânirea străinilor. Mai existau depozite speciale de carburanți ale MApN la Gorneși și Sântana de Mureș, de medicamente la Dumbrăvioara. Și aceste unități erau cu regim special, strict secret. Să-mi fie cu iertare, dar când scriu despre aceste evenimente din județul Mureș, chiar și după treizeci de ani de la jaful petrecut în economia județului nostru, mă încearcă un sentiment de teamă. Nu cunosc cât sunt de implicate în asigurarea rezervei statului vremelnicele autorități din zilele noastre. Cert este că, la ora actuală, județul Mureș, un județ cu un potențial agricol imens, nu mai deține niciun depozit special pentru rezervele statului. La nevoie, pot reveni cu amănunte într-un număr viitor al ziarului.
VASILE BOTA
