În Marea Britanie, trăiesc câteva sute de mii de români, dintre care aproximativ 170.000 sunt înregistraţi legal.
Prezentăm, în continuare, opiniile exprimate de câţiva dintre ei, imediat după Brexit.
* „Încă de la primele rezultate de aseară, am început să primesc mesaje de îngrijorare de la românii din Marea Britanie. Unul dintre aceste mesaje m-a enervat cel mai tare, pentru că aşa au fost întâmpinaţi nişte muncitori est-europeni azidimineaţă la muncă. Este o ironie deplasată, chiar şi între colegi. Nu este nici măcar umor negru, ci mai degrabă ceva ce ascunde o atitudine periculoasă faţă de muncitorii calificaţi din Europa de Est. De acum încolo, aceste tendinţe s-ar putea agrava, aşa că a venit vremea să acţionăm sub semnul solidarităţii", a declarat Nicolae Daniel Popescu, manager la Agenţia naţională guvernamentală britanică pentru recunoaşterea şi echivalarea diplomelor de studii şi a certificatelor de calificare profesională.
Astfel, un român care lucrează în Marea Britanie se declară îngrijorat de modul în care a fost întâmpinat de colegii englezi a doua zi după ce britanicii au votat majoritar pentru ca ţara lor să părăsească Uniunea Europeană.
El spune că, vineri dimineaţă (24 iunie 2016), a fost întâmpinat de colegii englezi cu o pancartă montată la intrarea principală, pe care scria: „BRITISH PASSPORT HOLDERS ONLY. ALL EU MEMBERS FUCK OFF. THE CHANELL IS THAT WAY! - Doar pentru posesorii de paşapoarte britanice. Toţi membrii UE, plecaţi dracului! Canalul este în partea aia!".
* „Cred că ar fi benefic ca noi, românii, polonezii, ungurii, bulgarii, toţi emigranţii, să nu lucrăm o zi în UK. Nici în construcţii, nici în consultanţă, nici ca şoferi sau doctori. Să nu facem nimic! Să vedem ce se întâmplă în acea zi. Asta ar fi meritat Marea Britanie azi!", a spus şi Horea Irimie , un român orginar din Sebeş, stabilit în Marea Britanie.
* Fostă jurnalistă la BBC, Mihaela Avram, care trăieşte la Londra de mai mulţi ani, devenind între timp asistent medical stomatolog, povesteşte: „Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană va amplifica şi mai mult retorica celor care susţin că cetăţenii din ţările fostului Imperiu Britanic ar trebui favorizate în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii. Foarte mulţi militează aici pentru restrângerea drepturilor pentru europeni şi un acces mai rapid pe piaţa forţei de muncă al celor din India. Se poate vorbi chiar şi de discriminare în momentul de faţă. Nu am fost discriminată personal, în mod făţiş, însă sunt priviri care spun totul. În momentul în care spun că sunt din România, se instalează tăcerea. Momentul acela e clar, se ştie că est-europenii nu sunt bine văzuţi aici. Acum se pronunţă numele românilor şi al bulgarilor care vin şi le iau joburile englezilor, lucru care nu este adevărat".
* „Evident că românii au fost în favoarea rămânerii Marii Britanii în Uniunea Europeană. Foarte puţini dintre ei au însă drept de vot, pentru că foarte puţini au dublă cetăţenie, condiţie obligatorie pentru a vota. Însă, nu cred că este vorba despre o îngrijorare peste măsură. Deocamdată, e mai mult o curiozitate printre cei cu care am vorbit. Pe de altă parte, sunt şi români care cred că nu vor fi afectaţi direct", spune Nicu Teodorescu, un alt ziarist care a lucrat la BBC.
* Ieşeanul Bogdan Cronţ, plecat de trei ani din România şi stabilit, alături de familie, în Londra, descrie, pe Facebook, modul în care atmosfera s-a schimbat în capitala Marii Britanii după ce britanicii au votat ca ţara lor să iasă din Uniunea Europeană: „Ei, dragii mei, acum, de când şi-a vârât Boris (Boris Johnson, liderul taberei Brexit din Marea Britanie) coada, aerul miroase altfel. Şi întâlnesc, tot mai des, două tipuri de reacţii în relaţia cu străvechii locuitori ai insulei. Fac precizarea că nu trebuie să fii antropolog, ca să îţi dai seama că nu sunt englez, aşa că se prind rapid că au de-a face cu un imigrant.
Prima reacţie, cea draga mie, e de o politeţe reală şi chiar o uşoară jenă. Doamna de la care cumpăr mă priveşte în ochi, îmi mulţumeşte pentru cumpărături şi strânge din buze, într-un mesaj non-verbal care ar vrea, parcă, să zică: îmi pare rău, ştiu că sunteţi oameni OK, e o tâmpenie ce se întamplă. În cea de a doua reacţie, doamna vânzătoare, care tocmai se hlizise copios cu clientul din faţa mea, mă scanează preţ de o secundă, realizează că nu suntem de pe aceeaşi nobilă genă, evită, pe cât posibil, să mă privească, împachetează, ia banii şi îmi mulţumeşte formal.
Am crezut că mi se pare, dar uite că aud, citesc şi la alţii aceeaşi percepţie. De când cu votul pentru Brexit, ceva s-a schimbat în aer. Dacă dau filmul înapoi cu câteva săptămâni, când mă duceam să cumpăr un scaun, spre exemplu, ultima grijă a vânzătoarei era dacă mă trag din Shakespeare sau din Mircea the Old Man (Cel Bătrân). Atât timp cât plăteam pentru scaun, puteam să vorbesc engleză cu accent de Azerbaidjan sau chiar cu picioarele, că tot eram cei mai buni prieteni. Iar dacă se întâmpla, de dragul conversaţiei, să mă întrebe de unde sunt şi răspundeam, cu forţată mândrie, România, doamna vânzătoare zâmbea larg şi concluziona: Wonderful! Lovely! Lovely, pe naiba. O durea fix în cot de unde sunt eu, iar pe mine tot acolo din ce strămoşi se trăgea ea. N-avea nici o importanţă. Luam scaunul şi ne despărţeam în termeni absolut cordiali".
(Surse: RadioFM, Vocea Transilvaniei, Adevărul, DCNews).
