Să ne cunoaştem personalităţile - Horia Teculescu - „Voievodul spiritual" al „Perlei Târnavelor"


Categorie: Editorial
|
21-04-2017
Nr: 76
|
Autor: LAZĂR LĂDARIU
|

În urmă cu 120 de ani, la 21 aprilie 1897, la Râşnov, se năştea Horia Teculescu, fiul lui Justinian Teculescu, episcop de Cetatea Albă a Basarabiei. După şcoala primară, urmată acasă, se înscrie la Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov, renumit în acea perioadă, prin şcoala bună şi dascălii lui, prin viitoarele mari personalităţi date în timp, unde Horia Teculescu îl are coleg pe viitorul mare poet şi filosof Lucian Blaga, iar profesor pe vestitul pedagog Virgil Oniţiu, reghinean de loc.

Ca şi Blaga, sfătuit de fratele mai mare, rănit în luptele din Galiţia, să nu fie încorporat („că doar n-ai făcut oase, ca să ţi le împrăştii pentru împăratul), cu gândul să scape de recrutare, înrolare şi război, pentru a fi scutit de „slujba la împăratu' ", alături de alţi şagunişti (Lucian Blaga, D.D. Roşca, Andrei Oţetea, Nicolae Colan), Horia Teculescu se înscrie la Seminarul Teologic din Sibiu. Apoi, drumurile lor se despart. Lucian Blaga şi D.D. Roşca se înscriu la Facultatea de Filosofie din Viena, Andrei Oşetea - la Istorie, la Iaşi şi Bucureşti, Nicolae Colan urmează teologia, devenind rector al Institutului Teologic din Sibiu, mai apoi mitropolit al Ardealului, iar Horia Teculescu studiază Filologia, la Budapesta şi Bucureşti, urmând a fi profesor la Alba Iulia şi Sighişoara.

Acest „fiu adoptiv" al Sighişoarei, „mare personalitate, incontestabil figura cea mai luminoasă, motorul, energia, combustia, argintul viu ale ASTREI sighişorene şi ale învăţământului de pe Târnave." „Horia Teculescu reprezintă, pentru Sighişoara şi fostul judeţ Târnava Mare, cea mai mare personalitate din domeniul culturii şi învăţământului românesc pentru perioada dintre cele două războaie mondiale (…) Sighişoara, oraş cu plăpândă viaţă spirituală românească înainte de Unire, devine unul dintre cele mai active centre culturale româneşti de dincoace de Carpaţi." Ardealului îi trebuiau şcoli mai multe şi mai bune. Iar acest deziderat era posibil doar prin ASTRA, al cărei preşedinte Horia Teculescu a fost, din 1930 până în anul 1942. Multe, foarte multe a făcut Horia Teculescu în această funcţie a Asociaţiunii - care - cum se exprima Nicolae Iorga - „a fost, şi a lui Şaguna, şi a lui Şuluţiu, şi a blăjenilor, şi a sibienilor, şi a uniţilor, şi a neuniţilor. Unde dezbină legea, uneşte cartea şi lumina."

Ca preşedinte al Despărţământului Sighişoara al ASTREI, ca director al Liceului de Băieţi „Principele Nicolae", Horia Teculescu este fermecat de oraşul-cetate care l-a „adoptat", de frumuseţea oraşului şi a împrejurimilor.

Într-o descriere demnă de reţinut, cuprinsă în „Oameni şi locuri din Târnava Mare" (1934), Horia Teculescu scria: „Privită de pe Villa Franca, Sighişoara apare ca o vedere ce pare a fi creată de imaginaţie. Aşezarea Sighişoarei, cu cetatea situată pe un deal, ce ocupă partea centrală a oraşului, cu pitorescul ei specific, i-au făcut pe mulţi admiratori să numească oraşul «Perla Târnavelor». O cetate din poveşti!".

Horia Teculescu a debutat, ca publicist, în anul 1921, cu lucrarea „Scriitori ca luptători pentru unirea neamului", într-o revistă din Arad. Tipăreşte anuarele Liceului „Principele Nicolae" din Sighişoara, scrie monografia despre Virgil Oniţiu, un loc aparte ocupându-l, în preocupările lui, profesorul Gheorghe Bogdan Duică, în lucrarea „Un dascăl al dascălilor", menţionată şi în monumentala operă a lui George Călinescu - „Istoria literaturii române de la origini până în prezent."

Activitatea susţinută de strălucit folclorist, a lui Horia Teculescu, s-a finalizat prin culegerea „Pe Mureş şi pe Târnave. Flori înrourate" (doine şi strigături), considerată „capodopera vieţii sale." O muncă titanică a unui intelectual, aureolată, în anul 1932, cu Premiul Academiei Române. Reputatul filolog, preşedintele Academiei, prof. univ. dr. Ion Bianu, scria laudativ, încântat: „Am cetit, cu viu interes, şi mulţumesc de frumoasa D-tale scriere «Pe Murăş şi pe Târnave». Ea cuprinde un măreţ buchet din cele flori sufleteşti şi poetice în care s-a delectat copilăria mea, trăită în văile dintre Târnave, între Mediaş, Blaj şi Cetatea de Baltă (…) Ai făcut o lucrare frumoasă şi folositoare (…) O latură de sensibilitate a fondului artistic al neamului românesc, cum se arată în mijlocul dulcelui nostru Ardeal, cea mai dulce, cea mai frumoasă parte din lume. Să trăieşti!". Aceste frumoase doine - scria Horia Teculescu - au răsărit pe Mureş şi pe Târnave, unde robia a fost mai grea, sărăcia mai mare, şi, ca urmare, durerea a răscolit mai mult sufletul românului (…) Doina rămâne cântecul durerii neamului, al dorului, cântecul stăpânit de o pătrunzătoare melancolie, de o duioşie care caracterizează sufletul românesc."

„Ajuns în largul vieţii diplomatice", printr-o scrisoare, expediată de la Berna, Lucian Blaga îi cerea lui Horia Teculescu, reproşându-i faptul că nu i-a trimis culegerea de folclor „Pe Murăş şi pe Târnave", asupra căreia s-a pronunţat elogios (în „Gândirea" nr. 4, din 1930) Nichifor Crainic, autorul „Şesurilor natale" şi al „Darurilor pământului", considerând culegerea „o comoară de inedite." Citind rândurile lui Nechifor Crainic din „Gândirea", Lucian Blaga îi scrie, la 17 februarie 1930, lui Horia Teculescu: „Scumpe Horică, am cetit astăzi rândurile lui Crainic şi m-a pătruns dorul să stăm de vorbă. Se poate să nu-mi trimiţi şi mie „Florile de pe Târnave"?

Horia Teculescu a întreţinut o vastă corespondenţă cu Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Ion Bianu, Cezar Petrescu, Păstorel Teodoreanu, Aron Cotruş, Gheorghe Bogdan Duică, Ovid Densuşianu.

Din bogata moştenire culturală, lăsată de Horia Teculescu, fac parte şi numeroasele conferinţe din anul 1926, despre „sora noastră cea mezină" - Basarabia, sub titlul „Zbuciumul unui veac", conferinţe susţinute la Sighişoara, Alba Iulia, în Basarabia, la Cetatea Albă. „Basarabia - scria Teculescu - a fost cel mai chinuit pământ românesc. Istoria Basarabiei este istoria suferinţei, e povestea durerii unei părţi din neamul nostru, care s-a zbătut mereu, fiindcă n-a voit să moară. Viscolul iernii a venit, totdeauna, de dincolo de Nistru, şi tot de acolo ne-a venit şi viforul durerii."

Horia Teculescu şi-a văzut încununată bogata activitate literară şi de publicist cu două premii ale Academiei Române: în anul 1932, pentru culegerea de folclor „Pe Murăş şi pe Târnave" (la propunerea „poetului pătimirii noastre" - Octavian Goga) şi pentru valoroasa monografie „Virgil Oniţiu - un educator deschizător de suflete şi ziditor de idealuri", raportul Academiei, pentru premiere, fiind redactat de Onisifor Ghibu, profesor la Universitatea din Cluj.

Remarcabilă este acea emoţionantă, patetică „Chemare" din Sighişoara, la 20 noiembrie 1936, cu patru ani înainte de Diktatul de la Viena, a lui Horia Teculescu, ca preşedinte al Ligii Antirevizioniste din judeţul Târnava Mare.

„Români!

Nu putem rămâne nepăsători la-ncercările unora de a schimba rânduiala aşezată în lume după războiul cel mare. Suntem datori să răspundem acestor năzuinţe, arătând lămurit dreptul nostru asupra hotarelor de azi ale ţării. Veniţi, dar, cu toţii, la adunarea de protestare împotriva tendinţelor revizioniste, care va avea loc marţi, 1 Decembrie, ora 10, în fiecare comună din judeţul nostru.

Veniţi să ne închinăm tuturor luptătorilor cari s-au jertfit pentru România de azi, chemând ajutorul lui Dumnezeu şi vrednicia oamenilor la un sfânt legământ de păstrare neatinsă a graniţelor ţării, pe vecii vecilor!

Veniţi s-afirmăm limpede că, prin hotărârea Unirii, la 1 Decembrie 1918, Ardealul s-a rostit pentru totdeauna!

Veniţi s-arătăm lumii gândul nestrămutat de-a stăpâni statornic acest pământ şi să spunem răspicat că nu vom lăsa nicio fărâmă din el s-ajungă în mâini străine!

Destul ne-am zbuciumat în cursul veacurilor, până am ajuns la întregirea neamului. Destul au năzuit înaintaşii noştri cu gândul la vremurile de azi. De aceea, vrem să se ştie că vom apăra, cu îndârjire, moşia strămoşească, având neclintită încredere în drepturile noastre asupra ei. Vrem să lăsăm urmaşilor neatins pământul sfânt, frământat cu sângele atâtor eroi.

Vrem să se ştie desluşit, în largul lumii, că-n pământul Daciei, numai urmaşii lui Traian au cuvântul, căci ei sunt aici cei mai vechi locuitori, ei sunt cei mai mulţi şi ei l-au muncit statornic, nepărăsindu-l nici în cele mai grele vremi.

În faţa uneltirilor, nicio descurajare!

Aducându-ne aminte de trecut, necunoscând odihnă în truda pentru binele neamului, să privim cu-ncredere viitorul. Legaţi de acest pământ, cu trup şi suflet, noi l-am străjuit prin furtunile veacurilor.

Aici ne-am pomenit şi aici rămânem, c-aici ne-a aşezat Dumnezeu!"

În anul 1935, prin decret regal, pentru contribuţia lui esenţială în slujba culturii româneşti şi a învăţământului, lui Horia Teculescu i s-a conferit distincţia de „Cavaler al Ordinelor «Steaua României» şi «Coroana României»."

„A condus, timp de 16 ani - scria Ion Breazu -, unul din cele mai bune licee româneşti, de dincoace de Crapaţi (n.n. „Principele Nicolae"), care poate fi o creaţiune a sa, apoi, ca preşedinte al Despărţământului ASTREI, a reuşit să facă acest oraş cu o plăpândă viaţă spirituală românească, înainte de Unire, unul din cele mai active centre româneşti, culturale, de dincoace de Carpaţi. Despre „voievodul spiritual" al Sighişoarei, despre „precursorul localismului creator" din Transilvania, Ion Breazu scria: „Puţini dintre preşedinţii ASTREI au organizat atâtea conferinţe de aleasă calitate şi, mai ales, puţini au ridicat atâtea monumente şi plăci comemorative"!

Horia Teculescu trece la cele veşnice la 2 august 1942. Tiberiu Stănoiu, elevul care i-a purtat crucea, mărturisea că, „la căpătâiul lui Horia Teculescu se aflau două cărţi: «Biblia» şi poeziile Luceafărului - Mihai Eminescu." „Lăsaţi-ne să-i păstrăm gândul - scria cândva Virgil Oniţiu, dascălul model pentru Horia Teculescu - la măreţia trecutului şi la speranţele viitorului."

Azi, 21 aprilie, se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Horia Teculescu, preşedintele ASTREI sighişorene în perioada 1930-1942, director al Liceului de Băieţi „Principele Nicolae" - „Voievodul spiritual" al „Perlei Târnavelor."

Să nu-l uităm!

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval