A fost o perioada istorica in care scolile adunau deseuri de textile, hartie, sticle si le valorificau in interesul institutiei sau pentru organizarea de activitati extrascolare. In unitatile de invatamant in care am lucrat, au fost rezervate spatii, in cladiri sau in curti, in care aceste deseuri erau depozitate provizoriu, pana cand D.C.A. venea sa le ridice, la termene pe cere le conveneam. Elevii erau indrumati sa nu arunce deseurile, sa le adune si sa le aduca la scoala, ca sa nu cream greutati familiilor. N-au existat vacante mari in care, la nivel de clase sau de scoala, sa nu fie organizate excursii al caror cost, partial, era suportat din aceste venituri.
Excursiile erau programate in asa fel incat, pana la absolvirea scolii generale, sa cunoasca toate zonele tarii. Adesea, la excursii luau parte si cativa parinti. Acestia erau un sprijin pretios pentru organizatori. Am avut numeroase cazuri in care parintii au cerut sa organizam, la nivel de scoala, excursii numai pentru ei, mai ales ca acestea erau transformate in adevarate lectii de stiinte ale naturii, de istorie si de geografie.
Multi dintre fostii parinti ma opresc si acum si-mi multumesc pentru minunatele excursii la care au participat. De fapt, in acele vremuri, vedeai trecand, in zilele de vara, autobuze, la ale caror geamuri fluturau batiste sau cravate rosii cu tricolor. Astazi, acestea au devenit amintiri, iar autobuzele cu copii in excursii nu mai aglomereaza soselele.
