Avem zile cu adevarat de Cuptor, chiar si
aici, la Targu-Mures. Gradele au urcat
vertiginos, dar n-au atins pragul caniculei.
Oamenii tot ies din casa. Cu "precautiuni�:
mai pe la umbra, mai o palariuta,
mai o umbreluta de soare. Unii ies chiar la
ore nepotrivite, "cu treaba�, manati de
imperioase obligatii. Altii, ies la cumparaturi,
sau, pur si simplu la "miscarea
zilnica� prin cartier.
Dupa ora 11 si pana spre ora 18,
parculetul - loc de joaca pentru copii din
fata bisericii e aproape pustiu. Azi dimineata
am trecut pe-acolo. Doi-trei copii,
doi-trei bunici.
Parca-mi lipseste animatia, harmalaia,
din zilele cand parculetul "vibreaza� de
glasurile copiilor.
Mi-am amintit de verile anilor �50-�60,
cand, copil fiind, aveam 5-6 ani, ma
racoream impreuna cu alti copii de pe
strada Madona, in fantana arteziana din
fata Palatului Prefecturii din Craiova. Erau
si atunci veri toride, mai ales in sud, dar
ce ne pasa noua, copiilor!? E drept,
de-atunci, patura protectoare de ozon
s-a rarit bine (rau!)�
Cateodata, cand mergeam acasa de la
joaca, o luam pe str. Grivita Rosie in jos.
Chiar in capatul strazii, colt cu Calea
Unirii, era Farmacia nr 1. Intram aici, pentru
ca stiam ca e rost de ceva dulciuri.
Eu eram usor... dolofanel, imbracat in
spilhozen, in maieuas, si incaltat in
sandalute. Doamnele ma indrageau! Ma
luau dupa tejghea si imi dadeau dulciuri.
Gratis!
Totusi, era un pret! Ma ciupeau, ma
smotoceau, ma dragaleau, ca ajungeam
acasa, cateodata, vanat pe diverse parti
ale incercatei mele epiderme!
Aveam si o iubita acolo! Ma intrebau
doamnele ce vreau sa ma fac cand voi fi
mare, si eu le spuneam ca ma fac doctor
mamos de femei si ma insor cu o farmacista,
chiar cu una dintre ele, care-mi placea mie ca
era mai darnica! Cu dulciurile!
A trecut repede vremea, si, iata-ma la
scoala! Vacanta mare nu mai era dedicata
exclusiv jocului. Incet, incet, au aparut primele
"griji�, primele responsabilitati. Lista cu lecturi
suplimentare se intindea pe o intreaga pagina
de caiet! Niciodata n-am bifat-o integral, dar
nici nu pot sa spun ca n-am pus "cu simt de
raspundere� mana pe carte. Pe carti. Unele
dintre cele aflate pe lista de lecturi obligatorii
le citeam cu drag, altele, asa, de voie-de
nevoie. La acest din urma capitol se incadra
perfect si culegerea lui Gheba!
Mai era inca un fel de carti pe care le citeam
chiar cu mare drag. Vizavi de casa mea era
cea a anticarilor Dumitru si Alexandrina
Gheorghiu. Anticariatul nu mai functiona. Mai
amintea de el doar ruloul metalic care
acoperea fosta vitrina, si pe care abia se
mai vedea scris cu litere mari, de tipar,
"Anticariat�, literele altadata stacojii, acum,
scorojite de vreme.
Batranii ma indrageau, pentru ca eram unul
dintre putinii prieteni din Craiova, ai lui Cucu,
nepotul lor, care venea in vacanta mare la
bunicii paterni. Chiar daca nu mai functiona
anticariatul, in casa mai exista un fond de
carte valoros. Nu aveam eu acces la toate
cartile din casa, dar, mi-au picat in mana, pe
langa minunatele, iubitele carti ale copilariei
mele, si carti "grele�, carti "pentru oameni
mari�. Primele carti imprumutate de la fostul
anticariat, devenit pentru mine biblioteca, au
fost "Basmele romanilor�, de Petre Ispirescu,
si de la sectiunea adulti, "Contele de Monte
Cristo�, de Alexandre Dumas-tatal.
Incerc sa fac o comparatie intre universul
copilariei mele si... poliversurile copiilor din
zorii mileniului 3. Ma minunez! Copiii sfarsitului
de mileniu 2 ar putea parea trogloditi pe langa
pustimea nascuta in haloul postmodernist al
inceputului de mileniu 3! Dar eu cred ca nu e
chiar asa...!
Citesc prin ziare ca din toamna, in anul scolar
2014-2015, vor fi modificari in materiile micutilor
scolari. Dupa ce anul trecut s-au adaugat
materii la clasa 0 si la clasa I, iata ca si elevii
de clasa a II-a vor avea de invatat, din acest
an scolar, despre Polul Nord, Polul Sud, vibratii,
unde, forta, magnetism, camp electric, fractii,
tabla inmultirii etc., notiuni care se predau la
gimnaziu. Mai mult, tot pentru elevii de clasa
a II-a, va aparea o materie interdisciplinara:
matematica si stiintele naturii! Ideea
interdisciplinaritatii nu e una rea, dar exista
"personal� specializat in aplicarea ei? Daca
nu exista (si nu cred ca exista), copiii de 6-7
ani vor fi si mai bulversati decat sunt.
Poate ma insel eu, poate sunt de moda
veche, conservator, dar efectele nenumaratelor
(asa-zise) reforme care s-au facut
vreme de cca 25 de ani in invatamantul
romanesc se vad destul de clar. De fapt, destul
de intunecat.
Nu ma opun evolutiei, noului, adaptarii
permanente a invatamantului la gradul de
dezvoltare mental-spirituala a lumii, nu pretind
ca nivelul invatamantului de la inceputul
mileniului 3 trebuie sa fie "unu la unu� cu
nivelul celui din mileniul trecut, dar eu cred
ca "reformatorii� invatamantului romanesc,
pana sa puna scoala romaneasca pe fagasul
cel bun, mai au de... invatat. Si din ce e nou si
valoros in lume in... materie (materii!), si din
ce e vechi si valoros in invatamantul nostru
de dinainte de 1990.
Revin la materia interdisciplinara matematicastiintele naturii, capitolul inmultirea. Inmultirea
ca operatie aritmetica si inmultirea ca instinct
de conservare a speciei (umane, animale).
Maturizarea (inclusiv sexuala) a copiilor din
zilele noastre este demna de secolul vitezei.
Se� inmulteste ingrijorator numarul copiilor
care fac exercitii (extracurriculare!) de
inmultire, de la varste din ce in ce mai fragede!
Tabla inmultirii este capitolul cel mai
bine asimilat! Restul capitolelor, restul
materiilor, nu mai conteaza!
Macar la materia mea preferata, dintotdeauna,
Limba Romana, sa nu se mai aduca
"imbunatatiri�, sa nu intre in interdisciplinaritate
cu fizica sau cu chimia! Sau
cu� matematica, sa ajunga tabla inmultirii
poezie spusa pe de rost, cu intonatie!
Si asa, observam la tot pasul, gradul de
asimilare a materiei de capatai, de fapt,
gradul de�(des) "crestere a limbei
romanesti��
Omagiu "umilului profesor de Limba
Romana�!
"Doamna profesoara, / N-ati iesit la
pensie, vi s-a parut / Este o chestiune de
varsta, va rog / Chiar daca asta v-a durut /
Dumneavoastra predati in continuare /
Ca-n vremile de glorii / Cand lecturile
suplimentare / Nu erau chiar atat de
obligatorii / Pentru ca povesteati ore-ntregi
romane / Unor copii / Ce ar fi vrut sa sune
de iesire / Tocmai a doua zi / Ne-ati
asteptat sa trecem vreodata pe la scoala /
O stim / Dar nu gaseam cuvinte potrivite
sa va bucuram / Sa va multumim / Stiti, noi
mai facem si in viata / Cate o greseala de
ortografie / Si mai trecem pe curat /
maculatoarele din copilarie / De-aceea,
imaginati-va / Ca suntem cu totii la clase /
Deliu, Tocaci, Craciunoiu, Nicolescu,
Spiridon, Tanase / Dumneavoastra,
povestiti-ne ceva / despre ce vreti / Noi,
prin sugestie / Am influentat elevul de
serviciu / Sa nu sune de pensie / Suntem
in banci, cuminti / V-ascultam / Va sarutam
pe inima, pe mana / Pentru ca nu pot fi
pensionate / Limba si Literatura Romana!�
(Niculae Alexandru West - "Limba si
literatura romana�).
