ANUL COMEMORATIV AL SFINTILOR BRANCOVENI

"Atunci cand se vorbeste despre mucenicia Brancovenilor, decapitati
la 15 august 1714, la Constantinopol, trebuie cinstita, cu aceeasi
veneratie, si Doamna Marica Brancoveanu. Ea i-a fost alaturi sotului,
Constantin Brancoveanu, de-a lungul unui sfert de veac (1688 � 1714)�,
scrie Elvira Ecaterina Ivanescu.

Documentele vremii o prezinta ca pe o femeie credincioasa, mereu
in biserica si permanent in rugaciune, sustinandu-si barbatul si
incurajandu-l in deciziile sale, impreuna cu cei 11 copii (sapte fete si
patru baieti), cu totii implicandu-se in organizarea evenimentelor de la
Curtea Domneasca. Relativ la copii si educatia lor, acestea erau o alta
preocupare a Maricai Brancoveanu, asa incat se aprecia ca familia ei
era exemplara pentru vremurile acelea, dar si pentru cele de astazi.
Din pacate, Marica Brancoveanu a trecut si prin multe evenimente
triste de-a lungul vietii sale. Si-a inmormantat doua fiice, pe Maria si pe
Stanca, doi gineri si una dintre nurori. Dar cea mai mare lovitura a primit-o
atunci cand si-a pierdut sotul si pe cei patru baieti, in aceeasi zi nefasta
de 15 august 1714, ziua in care Constantin Brancoveanu implinea 60 de ani.
In fata calaului, sultanul Ahmed al III-lea i-a dat ultima sansa
voievodului: sa spuna unde ii este ascunsa averea si sa treaca la
religia mahomedana. Raspunsul lui Constantin Brancoveanu este
testamentar: "Averea mea, cata a fost, tu ai luat-o si alta, cum am mai
spus, nu am. Iar de legea mea crestineasca nu ma las. In ea m-am nascut si
am trait, in ea vreau sa mor. Mosia mi-am aparat, credinta mi-am pazit, in
credinta mea vreau sa mor, eu si feciorii mei�. Apoi, a spus catre feciorii sai:
"Fiilor, fiti cu curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pamanteasca.
Nu ne-au mai ramas decat sufletele, sa nu le pierdem si pe ele!�.

Dupa cum se stie, voievodul si doamna sa, pentru a sprijini ortodoxia
din Transilvania, au intemeiat Manastirea de la Sambata de Sus, in
jurul anului 1696, intr-un peisaj mirific, la poalele Muntilor Carpati.
Aproape o suta de ani, manastrirea inaltata de Brancoveni a fost
ultimul bastion al apararii ortodoxiei in partile Fagarasului. Este demna
de amintit atitudinea Doamnei Marica, cea care s-a straduit sa mentina
prestigiul acestei manastiri, chiar si dupa anul 1714, cand sotul ei a
fost decapitat. Gratie mitropolitilor Nicolae Balan si Antonie Plamadeala,
manastirea a reinviat. Restaurarea, inceputa in 1926, intrerupta timp
de sase decenii si reluata in 1982, este dovada continuitatii ortodoxiei pe
plaiurile ardelene, chiar daca istoria a fost potrivnica. Manastirea Brancoveanu
de la Sambata de Sus a fost sfintita la 15 august 1993, cand se implineau
279 de ani de la uciderea nemiloasa a voievodului si a copiilor sai.
In fiecare an, la 15 august, cand se sarbatoresc si se pomenesc in
bisericile din Romania cei sase Sfinti Brancoveni, gandurile tuturor
trebuie sa se indrepte si catre Doamna Marica Brancoveanu.
"Respectul de care s-a bucurat in Tara Romaneasca, sacrificiul de
care a fost capabila in temnitele turcesti si in exil, rabdarea si luciditatea
in momentele de mare dramatism ale vietii ei o situeaza deasupra epocii
sale, daca luam in consideratie pozitia sociala a femeii in Tara
Romaneasca, la inceputul secolului al VIII-lea�, mai scrie Elvira
Ecaterina Ivanescu.

"Vrednica de tot respectul� (Antim Ivireanul), Doamna Marica
Brancoveanu, decedata in anul 1729, odihneste, asa cum si-a dorit, alaturi
de sotul ei, in frumoasa Biserica "Sfantul Gheorghe Nou�, din Bucuresti.

Lasă un comentariu