Brancovene, stalp de tara si-al credintei veghetor,
Sfant martir de pus icoana ca in vremi sa ne-ntareasca,
Ai ales in crucea vietii si n-a fost deloc usor,
Ca-i mai buna moartea cruda, da-n credinta stramoseasca.
Nu te-ai lepadat de Domnul sa te faci un las turcit
Si nici fiii nu lasat-ai ca sa fie umiliti,
Demn ai stat in fata sortii pana-n clipa de sfarsit
Sa arati la toti ca sunteti, in credinta neclintiti.
De-asta cand taiara capul la copiii tai cei dragi
Tu ai stat Hristos pe cruce indurand nelegiuirea,
Iara picurii de sange, in culoarea unor fragi
Fost-au lacrimile tale, implorand dumnezeirea.
Domnul ti-a-ncercat credinta ca sa-ti dea in cer marire
Iara neamul sa te aiba ca icoana de-nchinat,
Pe cei slabi tu intareste-i cand vor fi spre mantuire
Ca murind in demnitate, sa se urce-n preacurat.
***
Prea putini sunt azi aceia ce-ar muri pentru credinta,
Pentru neam si pentru tara de-ar avea cumva de-ales
Intre moartea in onoare si o viata-n umilinta
Sfantul va alege moartea, ca sa-nvie in ceresc.
