BRANCOVENE

Brancovene, stalp de tara si-al credintei veghetor,

Sfant martir de pus icoana ca in vremi sa ne-ntareasca,

Ai ales in crucea vietii si n-a fost deloc usor,

Ca-i mai buna moartea cruda, da-n credinta stramoseasca.

Nu te-ai lepadat de Domnul sa te faci un las turcit

Si nici fiii nu lasat-ai ca sa fie umiliti,

Demn ai stat in fata sortii pana-n clipa de sfarsit

Sa arati la toti ca sunteti, in credinta neclintiti.

De-asta cand taiara capul la copiii tai cei dragi

Tu ai stat Hristos pe cruce indurand nelegiuirea,

Iara picurii de sange, in culoarea unor fragi

Fost-au lacrimile tale, implorand dumnezeirea.

Domnul ti-a-ncercat credinta ca sa-ti dea in cer marire

Iara neamul sa te aiba ca icoana de-nchinat,

Pe cei slabi tu intareste-i cand vor fi spre mantuire

Ca murind in demnitate, sa se urce-n preacurat.

***

Prea putini sunt azi aceia ce-ar muri pentru credinta,

Pentru neam si pentru tara de-ar avea cumva de-ales

Intre moartea in onoare si o viata-n umilinta

Sfantul va alege moartea, ca sa-nvie in ceresc.

Lasă un comentariu