- Interviu cu dr. SERBAN MILCOVEANU, participant la razboiul antisovietic
- Domnule doctor, in legatura cu istoria Basarabiei,
totusi, se cunosc prea putine amanunte, si consideram
ca este important sa ne relatati ce cunoasteti in legatura
cu aceasta. Dvs. ati fost in relatie directa si indelungata
cu Basarabia: v-ati efectuat stagiul militar acolo, ati
participat la razboiul antisovietic de la inceput si pana
la sfarsit, ati cunoscut numeroase personalitati ale
epocii. In plus, fiind un nationalist, parerea dvs. este
deosebit de importanta pentru noi.
- Am facut razboiul antisovietic din prima zi pana in
ultima zi: intai ca medic de regiment la un divizion de
artilerie, pe urma ca medic de batalion de infanterie la
vanatorii de munte.
Cand esti la divizion de artilerie sau la batalion de
infanterie nu are de ce sa-ti mai fie frica (de nimic!), pentru
ca nu exista alt loc mai periculos unde sa fii trimis ("mai rau
nu se poate�): limbile se dezlegau, toata lumea vorbea - si
se vorbea adevarul.
Adevarul despre razboiul antisovietic nu era cel care se
spunea de la comandament (adica istoria oficiala), ci ceea
ce se discuta la popota ofiterilor. Am luat contact si cu
populatia locala si sigur ca, pe parcurs de 4 ani, la popota
ofiterilor, m-am gandit, am discutat si analizat toate
problemele politice in legatura cu Basarabia.
- Ceea ce afirmati dvs. acum este o contributie originala
la istoriografie.
- Mai intai, o mica introducere pentru tinerii cititori:
Teritoriul dintre Prut si Nistru nu este altceva decat jumatatea
de est a Moldovei, cu capitala la Iasi, asa cum teritoriul
dintre Suceava si Ceremus, cunoscut sub numele de
Bucovina, nu este altceva decat nordul Moldovei, iar
Moldova este provincia cu inalt prestigiu istoric si, poate,
cu cel mai ridicat procent de inteligenta nativa a Romaniei.
Numele de Basarabia desemna, de fapt, numai sudul
Basarabiei in 1812. Cand rusii au instituit ocupatia rusa a
teritoriului dintre Prut si Nistru, au interzis numele de
moldovean; chiar l-au prigonit. De unde provine numele de
Basarabia? Sudul acestui teritoriu, Bugeacul, o campie, a
fost intotdeauna in posesia Tarii Romanesti. Se numea
Basarabia, dupa numele dinastiei Basarabilor care a
intemeiat Tara Romaneasca. Aici, in Bugeac, Tara
Romaneasca se apara de invaziile din est, in special de
invaziile tatarilor. In 1924 Stalin a fondat la Tiraspol asa-zisa
Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, cu scopul
de a lua Basarabia si apoi Moldova, si de atunci nu se mai
intrebuinteaza de rusi cuvantul "Basarabia�, ci cuvantul
"Moldova�. Dar noi, cei din Bucuresti, ii spunem "Basarabia�
si ne gandim ca este jumatatea de est a Moldovei. Privitor
la Basarabia sunt doua lucruri distincte: intai, ceea ce
istoriografia tace - deci ascunde niste secrete pe care am
sa-mi permit sa le spun, si apoi secretul care mi s-a spus
mie de Alexandrina Russo. Repet, ambele sunt o contributie
originala la istoriografie.
- Ce ascunde istoriografia (si ascunde in mod
intentionat)?
- Ascunde faptul ca in iunie 1916 s-a schimbat guvernul
la Petrograd si in locul unui guvern filo-antantist a venit un
nou guvern; Boris von Sturmer, cu program de a incheia
pacea separata cu Germania si de a scoate Rusia din razboi.
(Dupa doi ani de razboi, conducatorii Rusiei tariste simteau
ca nu mai pot rezista si pentru a preveni revolutia s-au gandit
la pacea separata.) Si au inceput tratative secrete intre
Germania si Rusia la o statiune balneara din Suedia.
Daca in secolul XVIII pacea dintre rusi si nemti s-a facut
cu impartirea teritoriului Poloniei, in secolul XX, pacea
dintre rusi si germani urma sa se faca cu impartirea
teritoriului Romaniei: rusii sa ia Moldova pana la Carpati;
Galitia (de la Austria) urma sa treaca la Germania, iar in
locul Galitiei, Austria sa primeasca Valahia (Muntenia) si
Oltenia. Astfel, urma sa fie impartita Romania. Asta era
situatia in iunie 1916.
Ca sa poata imparti Romania, care era in stare de
neutralitate, trebuia adusa pe pozitie de beligeranta; ni
s-a dat ultimatum de rusi sa intram in razboi. Ca sa ne
atraga, rusii ne-au momit ca armata generalului Brusilov
din Galitia va porni in ofensiva si va veni in intampinarea
Armatei Romane pe valea Tisei, deci, ca noi aveam
misiune numai pana in Transilvania, pentru ca urma a se
face front comun cu rusii.
Am intrat in razboi. Dupa ce ne-au vazut intrati in razboi si
trecuti pe pozitii de beligeranta, rusii n-au facut nimic si armata
lui Brusilov a ramas acolo unde era: ne-a lasat in Transilvania
singuri, asa ca am fost imediat invinsi si a trebuit sa ne
intoarcem inapoi peste Carpati, in retragerea aceea
ingrozitoare pentru stabilizarea frontului, pe aliniamentul
Focsani - Namoloasa - Galati, unde am rezistat cat am putut.
Francezii, care erau "cu cutitul ajuns la os� din batalia de
la Verdun (cea mai mare batalie, in care au murit 1.300.000 de
ostasi germani si 1.000.000 de ostasi francezi, castigata de
maresalul Petain), au tradat Romania si au incheiat atunci, in
vara lui 1916, dupa intrarea noastra in razboi, un tratat secret
cu Rusia (inca tarista, condusa de acest Boris von Sturmer),
un tratat secret ca sa previna ceea ce banuiau si francezii:
tratativele secrete cu nemtii de scoatere a Rusiei din razboi.
Ei aveau interes ca armata germana sa fie blocata pe frontul
de est si sa nu vina pe frontul de vest peste ei, la Paris. Si in
acest tratat secret era data intreaga Moldova pana la Carpati
rusilor si dreptul Rusiei de a lua un culoar de-a lungul Marii
Negre pana la Constantinopol, la Marea Egee (care era visul
rusilor si testamentul lui Petru cel Mare si al Ecaterinei a doua).
- Al doilea lucru pe care, credem, istoriografia il
ascunde, este ce s-a intamplat la Conferinta de Pace de
la Paris 1919-1920 in legatura cu Romania. Ceea ce s-a
facut cu restul Europei stie toata lumea, dar ce s-a facut
cu Romania se ascunde.
- Delegatia noastra era condusa de Ionel I. C. Bratianu,
mare patriot roman; Clemenceau l-a luat deoparte si i-a spus:
"Domnule, Dvs., Romania, sa faceti abstractie de tratatele
secrete semnate cu Franta, cu Anglia si cu Rusia, dinainte
de razboi.� (Romania avea niste tratate secrete prin care ni
se recunostea Transilvania pana la Tisa si Banatul in
intregime.) Bratianu a spus "Nu�, suparandu-i astfel si pe
englezi, si pe francezi.
- Va referiti la tratatele pe care Romania le-a facut in 1916,
la intrarea in razboi. Cum a fost la Conferinta de pace?
- Incepe conferinta de pace de la Paris si vine "bomba cea
mare� pe care nu o cunostea nimeni, si asta nu se spune:
Woodrow Wilson, presedintele Americii, a venit ca un fel de
Dumnezeu atotstapanitor si a dictat planul de fondare a
Israelului european cu capitala la Lemberg (care acum se
numeste Lvov) si cu anexarea tuturor teritoriilor din jur: lua
toata Galitia, Slovacia, Maramuresul, Bucovina, Moldova,
Basarabia si o parte din Ucraina si facea un stat, Israelul
european, cu capitala la Lvov. Acesta a fost planul cu care a
venit Wilson. Planul acesta - care a venit pe neasteptate - nu
prea a fost agreat de englezi si de francezi, pe motiv, nu
national, ci financiar, pentru ca tot acest teritoriu avea numai
o treime populatie evreiasca si, ca sa poata sa fie Israelul
european, trebuia ca acea treime evreiasca sa dispuna de un
aparat represiv de mare putere ca sa poata sa tina in intimidare
si in paralizare cele doua treimi de populatie neevreiasca.
In plus, acest teritoriu este agricol, fara industrie, si deci
banii nu se puteau lua de la autohtoni si trebuia sa ii dea
Anglia, Franta, America si Italia. Italia n-avea niciun ban.
Anglia (Lloyd George David) si Franta (Clemenceau) au refuzat
pe motiv ca tarile lor nu pot plati. Cand a auzit Senatul
american ca trebuie sa plateasca tot, s-a suparat si l-a
rechemat pe Wilson.
Dar acest plan a ramas ca o initiativa, ca proiect de viitor.
Daca nu se poate fonda acest Israel european cu capitala la
Lemberg, sa se fondeze cel putin altul, chiar daca mai mic si ochii au cazut pe Basarabia care nu era in niciun tratat
secret, nu era trecuta pe nicaieri. Si a ramas sa se faca Israelul
european in Basarabia.
Asta este explicatia pentru care unirea de la Alba Iulia a
fost recunoscuta de parlamentele englez, francez,
american si italian, dar unirea de la 27 martie 1918 a
Basarabiei cu Romania a fost recunoscuta numai de
guverne, nu si de parlamente.
- De ce au recunoscut guvernele?
- Guvernele au recunoscut pentru a obliga Bucurestiul sa
plateasca o cota parte, pentru ca Rusia tarista, cu capital
englez si francez, isi crease industria de armament de la Putilov
si toata marea industrie din Ural.
Bancile occidentale erau creditoare ale Rusiei tariste, dar
venisera bolsevicii si Lenin anulase toate aceste datorii ale
Rusiei tariste.
Bratianu si Romania au fost obligati (de guvernele englez,
francez si american) sa despagubeasca bancile din Occident
cota-parte, care revenea teritoriului Basarabiei din toate
datoriile acestea facute de Rusia tarista.
Ionel Bratianu a protestat si a spus ca banii aceia nu
s-au investit pe teritoriul Basarabiei, nu s-au adus in
Basarabia, ci s-au dus la Putilov si la industria din Muntii
Urali, si ca din banii aceia s-a platit aparatul represiv care
terorizase populatia Basarabiei.
Totusi a trebui sa le plateasca, si Romania, in perioada
aceea a guvernului lui Bratianu, 1922 - 1926, a platit aceste
datorii, cu foarte multa greutate: era multa saracie, armata
noastra manca mamaliga la cazarma si soldatii nostri erau
in opinci, pentru ca nu avea bani statul pentru bocanci.
Am platit aceasta cota-parte din datoriile Rusiei tariste
catre banci din Occident, cota-parte pe teritoriul Basarabiei,
asteptand ca apoi sa se faca intrunirea parlamentelor
englez, francez si american, care sa recunoasca unirea
Basarabiei cu Romania.
Ei bine, aceasta intrunire nu s-a facut niciodata.
Numai italienii lui Mussolini (tarziu, in 1927) au
recunoscut si la nivel de parlament.
Nici un istoric nu spune nici de ce au recunoscut
guvernele, nici de ce nu au recunoscut parlamentele.
Acesta este secretul Basarabiei: Basarabia era destinata
sa devina Israelul european, cu capitala la Chisinau, stat
binational, cu evreii clasa conducatoare si exploatatoare,
si cu bietii basarabeni clasa subordonata si exploatata.
De aceea nu s-a recunoscut unirea Basarabiei cu
Romania de catre parlamentele englez, francez si american.
- Acum v-am ruga sa prezentati secretul Basarabiei
destainuit dvs. de doamna Alexandrina Russo. Aveti
cuvantul!
- Mi-am facut serviciul militar in Basarabia in martie-aprilie
1938 si am avut privilegiul sa cunosc adevarata Basarabie,
nucleul pur si dur al Basarabiei.
Nucleul Basarabiei nu era administratia de stat, nu erau
partidele PNT, PNL sau PSD, ci niste nationalisti care se
intruneau o data pe saptamana in locuinta istorica a lui
Alecu Russo, unde fiica lui, doamna Alexandrina Russo,
era gazda.
Acolo l-am intalnit si pe unul dintre conducatorii partidului
nationalist din Basarabia, Stefan Ciobanu.
Eu, in calitate de presedinte al studentimii romane
nationaliste si crestine, am ajuns la ei recomandat de catre
juristul Sergiu Florescu si lt.col. Vasile Diaconescu.
Am fost acolo de cateva ori, insotit de ing. agronom
Atanasiu (care era presedintele studentilor in Agronomie
din Basarabia).
Fac o paranteza: Sergiu Florescu si V. Diaconescu au fost
asasinati din ordinul lui Carol al II-lea, la 22 septembrie 1939,
iar trupurile lor neinsufletite au fost expuse pe strada.
Doamna Alexandrina Russo si-a lasat copiii sa fuga in
Regat, dar ea a ramas la Chisinau, asa cum ramane radacina
de stejar in pamantul stramosesc. Rusii au arestat-o in 1940
si au deportat-o in Kazahstan pentru munca fortata, unde a
murit (nu se stie cum).
Aici, la acest nucleu, se discutau probleme culturale si
sociale, dar si probleme politice.
Pot sa spun ca aveau o oarecare � nu ostilitate �,
ci aprehensiune fata de Bucuresti si fata de Romania.
Reprosau trei lucruri:
- in primul rand, ca Basarabia era lipsita de industrie
(Romania interbelica nu a facut investitii industriale pe
teritoriul Basarabiei, lasand-o numai agricola, viticola
si zootehnica);
- in al doilea rand, ca Basarabia era socotita ca un fel de
lada de gunoi: pedepsitii pentru coruptie, care nu puteau fi
deferiti justitiei, erau trimisi disciplinar in Basarabia;
- iar in al treilea rand, ca administratia de la Bucuresti ii
favoriza pe evreii locali (care se bucurau de foarte multe avantaje,
ca si cum ar fi fost clasa conducatoare a Basarabiei).
Evreii din Basarabia aveau privilegii din partea administratiei
de stat, a politiei si a armatei, in defavoarea taranilor
romani si a romanilor autentici (Basarabia era socotita un
fel de Israel).
Aceste reprosuri mi le-au facut mie, care veneam din
Bucuresti; dar nu cu ton de acuzatie, ci cu amaraciune.
- Cum a fost cu autodeterminarea popoarelor din
Imperiul Rus?
- Rusia tarista era un imperiu in care rusii tineau in
subordine 55 de popoare.
Guvernul mensevic, avandu-l in frunte pe printul Lvov (si
ca ministru de Externe pe Kerenski), guvern instalat de
revolutia mensevica din februarie 1917 de la Petrograd
(revolutie facuta de partidul social-democrat constitutional),
a decretat autodeterminarea popoarelor: sa decida ele daca
raman in componenta Rusiei sau se separa de aceasta.
Cand au venit bolsevicii la conducere, prin lovitura de
stat (insurectia armata din octombrie 1917, facuta - nu de
Stalin, nu de Lenin - ci de Trotki), au preluat acest program
de autodeterminare, dar nu cu scopul ca popoarele sa
decida, ci cu scop de anarhie la periferia imperiului rus.
Sa explic: atunci cand s-au instalat bolsevicii la Moscova,
patru armate tariste au parasit frontul si au pornit spre
Moscova ca sa suprime regimul lui Trotki, Stalin si Lenin.
Erau 4 armate, coordonate de generalul Cornilov: armata
gen. Iudenici, care venea de la Marea Baltica, armata gen.
Denikin, care venea din Caucaz si Marea Azov, armata gen.
Vranghel, care venea din Crimeea, si armata gen. Colceac
care, din venea din Siberia.
Ei bine, asaltat de aceste 4 armate tariste, Lenin a reluat
decretul de autodeterminare a popoarelor, pentru ca, in
spatele acestor armate, ucrainienii, caucazienii, estonienii,
letonienii si lituanienii sa se desparta, polonezii si
basarabenii sa faca scandal - deci pentru ca aceste armate
tariste sa fie prinse intre doua focuri: din fata bolsevicii de
la Moscova si din spate aceste miscari de eliberare. Pentru
acest motiv a hotarat Lenin autodeterminarea popoarelor,
iar nu cu scopul ca popoarele sa decida.
Au plecat din Moscova 3 armate bolsevice care sa
neutralizeze aceste patru armate tariste: una s-a dus spre
armata gen. Colceac, alta spre armata gen. Iudenici, iar
cea mai mare, cu 22 de divizii bolsevice, a plecat impotriva
lui Denikin si Vranghel. Aceasta armata bolsevica era
condusa de Cristian Rakovski, cetatean roman de origine
bulgara, un mare dusman al poporului roman (biografia lui o
sa v-o spun altadata).
Acest Cristian Rakovski a schimbat directia si, in loc sa
mearga impotriva lui Denikin si Vranghel, a pornit spre
Chisinau si Iasi, cu scopul de a-l detrona pe regele
Ferdinand, de a impusca guvernul Bratianu si de a institui
Republica Socialista Sovietica Romana sub conducerea lui.
Anglia a aflat despre aceasta si, cum la epoca aceea
eram inca in alianta cu francezii si englezii, Anglia ne-a luat
sub protectie, iar Serviciul de informatii si-a pus problema
sa opreasca pe acesti bolsevici: i-au luat lui Bratianu prin
radio asentimentul sa se incheie un fel de conventie in
care Romania sa recunoasca guvernul Lenin, Trotki si Stalin,
iar guvernul bolsevic sa recunoasca independenta si
suveranitatea teritoriului romanesc.
Anglia a trimis o delegatie formata din doi ofiteri de la
Intelligence Service (col. Hall si cpt. George Hill) la Moscova,
in audienta la Trotki (care era ministru de razboi si sef al
Armatei). Trotki le-a spus: "Ce sa fac, eu i-am trimis spre
Denikin si spre Vranghel, dar au schimbat directia fara
sa-mi spuna nimic. Ce pot eu sa fac este sa repet ordinul si
sa va dau o drezina ca sa va duceti sa il convingeti pe
Cristian Rakovski�.
Asa au facut si l-au ajuns cu drezina pe Cristian Rakovski
intre Nicolaev si Tiraspol (deci Rakovski mai avea de facut
doar un salt si intra in Basarabia, iar al doilea salt ar fi fost
in Moldova).
L-au oprit ca sa discute: au facut o sedinta care a inceput
la 7 seara si s-a terminat la 5 dimineata, Hall si cu Hill
argumentand ca tactica are prioritate asupra strategiei si
deci razboiul contra lui Denikin si Vranghel era mai important
fata de ocuparea si bolsevizarea Romaniei.
La vot, cei 22 de asa-zisi generali ai celor 22 de divizii
bolsevice au fost toti de acord sa lase Romania si sa se
duca spre Denikin si spre Vranghel. Numai Rakovski se
impotrivea si au fost necesare inca doua ore pe capul lui
pana a semnat si el schimbarea de directie si renuntarea la
atacarea Romaniei.
Englezii Hall si cu Hill au plecat cu drezina mai departe,
au ajuns la Iasi si i-au dat conventia lui Bratianu. (Bratianu
fixase o data limita cand isi daduse asentimentul pentru
semnarea conventiei: 30 decembrie 1917. Daca nu se realiza
aceasta conventie de recunoastere reciproca, el urma sa
ia masuri de aparare, pentru ca Romania nu se poate apara
pe Prut, ci doar pe Nistru, care este o granita fortificata de
natura in favoarea Romaniei.) Era 31 decembrie 1917 si
Bratianu trimisese Divizia 11 din Slatina. Aceasta e gloria
Diviziei 11 din Slatina, comandata de generalul Traian
Brosteanu: a luat pozitie pe malul drept al Nistrului.
- In acele vremuri cum se punea problema Basarabiei:
autonomie sau unire?
- Conform decretului de autodeterminare a popoarelor,
in Basarabia s-au facut alegeri si s-a ales Sfatul tarii.
Sfatul tarii s-a intrunit la 27 noiembrie 1917 si a hotarat
autonomia Basarabiei. Ionel Bratianu a insistat: "Ce
autonomie?! Votati unirea, ca eu sa va pot apara pe
Nistru, iar nu pe Prut, care e mic.�
Basarabenii nu au raspuns nimic, si toti emisarii trimisi de
Bratianu au venit inapoi comunicand ca domnii basarabeni
pastreaza tacerea si nu se angajeaza.
Regele Ferdinand l-a chemat la Iasi pe Pantelimon Halipa,
primul sau al doilea conducator al Partidului Nationalist din
Basarabia si i-a cerut sa faca unirea cu Romania. N-a avut
insa succes! Nu se stie daca Pantelimon Halipa i-a spus
secretul Basarabiei. Cert este ca s-a ramas doar la prima etapa:
autonomia Basarabiei.
Spre sfarsitul lui ianuarie 1918, basarabenii au votat etapa
a doua: independenta Basarabiei. Basarabia era stat independent
(iar nu alipit la patria-mama, Romania).
- Cum s-a ajuns, in cele din urma, totusi, la unire?
- La 21 ianuarie 1918, a venit maresalul Averescu ca primministru,
cu program de a incheia pacea separata cu nemtii,
pentru ca maresalul Averescu avea mai mare prestigiu decat
Ionel Bratianu; in plus, era seful Armatei si facuse specializarea
la Berlin, in aceeasi clasa cu maresalul german Mackenzen.
Maresalul Averescu, ca prim-ministru, a cerut si el
basarabenilor unirea cu Romania, dar basarabenii iarasi n-au
raspuns nimic, n-au dat niciun semn.
Atunci Averescu a trimis la Chisinau pe ministrul de razboi
Ianculescu, un mare general. A venit el, a vorbit, a dres.
Nimic! Domnii basarabeni ascultau cu respect, cu atentie,
dar nu se angajau.
Atunci Ianculescu a adus cele doua regimente de artilerie
din divizia a 11-a Slatina, le-a pus in jurul Chisinaului si le-a
ordonat sa traga in aer ca sa impresioneze pe basarabeni si
sa-i determine sa voteze mai repede unirea cu Romania.
Domnii basarabeni n-au votat! Ascultau bubuiturile de tun,
stiau ca sunt romanesti, dar nu au votat.
La 5 martie, s-a incheiat armistitiul de la Buftea si a
venit guvernul Alexandru Marghiloman cu suveranitate si
asupra Moldovei.
Guvernul Marghiloman avea si el misiunea sa convinga
basarabenii sa se uneasca cu Romania si a trimis si el emisar.
Tot asa, basarabenii ascultau si nu spuneau nimic.
Marghiloman l-a trimis pe Constantin Stere (care era o
personalitate, om de cultura, rectorul Universitatii Iasi), sa-i
convinga pe basarabeni.
Constantin Stere a intrat in sedinta Sfatului tarii de la
Chisinau si a pledat pentru unirea Basarabiei cu Romania.
Domnii basarabeni au ascultat cu respect, cu atentie, au batut
din palme, dar nu s-au miscat din banci ca sa voteze.
Atunci Stere, furios, a iesit in strada, sa instige populatia
sa intre cu forta peste Sfatul tarii si sa-i convinga pe
deputati sa voteze.
Dar si basarabenii de pe strada au ascultat, au aplaudat,
dar n-au facut nimic.
Stere s-a intors la Bucuresti crezand ca basarabenii erau
niste mafioti, niste banditi si ca vroiau bani. A strans monede
de aur si a cerut sa se imparta monede de aur deputatilor
basarabeni ca sa voteze unirea cu Romania.
Basarabenii nu au primit banii (deci nu erau corupti)! Dar
tot nu au votat unirea cu Romania!
- Care a fost secretul acestei atitudini?
- Odata, brusc, la 27 martie 1918, fara sa stie Bucurestiul si
Iasul, s-a intrunit Sfatul tarii si, din proprie initiativa, a pus
la vot unirea Basarabiei cu Romania. Rezultatul: 86 pentru
unire, 3 contra.
Consider interesant sa mentionez ale cui au fost
singurele 3 voturi impotriva: ale evreilor (pentru ca ei vroiau
ca Basarabia sa fie republica Israelului). Au fost si 32 de
abtineri (rusii si ucrainienii).
Ce i-a determinat pe domnii basarabeni sa nu voteze unirea
atata timp si sa voteze acum, nesolicitat: In armata rusa
tarista (devenita armata rusa sovietica) se gaseau 100.000
de recruti din Basarabia, raspanditi de la Marea Baltica
pana la Oceanul Pacific. Daca Basarabia vota unirea cu
Romania, acestia toti erau facuti prizonieri, iar in Rusia nu
se stie niciodata soarta prizonierilor, putand fi egala cu
moartea; de aceea, Sfatul tarii a conceput in secret sa-i
aduca intai pe acesti 100.000 de tineri la Chisinau si abia
pe urma sa voteze.
- Cum s-au petrecut lucrurile?
- Pentru aceasta s-a format o delegatie secreta din trei
oameni, condusa de deputatul Pascaluta, care a plecat la
Moscova sa-i ceara lui Lenin sa aduca toti copiii Basarabiei
sub pretextul de a forma corpul de armata al Basarabiei, ca
sa o apere.
Directorul de cabinet al lui Lenin, cand a auzit ca sunt din
Basarabia, i-a dat afara, motivand ca Lenin avea treburi mai
importante de rezolvat.
Stateau pe sala, necajiti, fara solutie, gandindu-se, cand
au vazut un ofiter sovietic intrand intr-o camera, dupa care
au auzit strigatul: "Sa traiesti, frate!� (pe romaneste). Si-au
inchipuit ca in dosul acelei usi se afla un roman si, dupa ce
a plecat acel ofiter, au batut la usa si au intrat.
Camera aceea cuprindea toate aparatele de transmisie
ale guvernului Lenin si ale Ministerului de razboi Trotki.
Un locotenet-inginer servea toate aceste aparate.
S-au recomandat si au aflat ca si locotenentul sovietic
era basarabean. Apoi, locotenentul i-a intrebat ce vor, iar ei
i-au spus ca solicitasera audienta lui Lenin, ca sa faca un
corp de armata al Basarabiei si ca fusesera dati afara.
Locotenentul acesta le-a raspuns cam asa:
"- Odata cu revolutia se desteapta toata lumea, afara de
voi, cei de la Chisinau! Cum va puteti inchipui ca va aproba
Lenin aceasta cerere? Daca voi ajungeati la el si-i spuneati
ce mi-ati spus mie, acum ma uitam pe fereastra la voi,
impuscati la zidul acela.
- Deci nu se poate?
- N-am spus ca nu se poate, dar ce ati facut voi e prost. O
sa facem noi impreuna un ordin al lui Lenin si il trimit eu.�
La inceputul lui decembrie 1917, acest ofiter a transmis la
toata armata rusa ordinul ca toti soldatii, ofiterii si subofiterii
nascuti pe teritoriul Basarabiei sa primeasca o foaie de drum
cu destinatia Chisinau, unde sa formeze corpul de armata
pentru apararea Basarabiei impotriva dusmanului din vest
(a Romaniei).
Lenin n-a aflat, dar a simtit ca se face ceva si a trimis ca
politruc la Chisinau pe Vlad Inculet (student la Universitate,
la Fizico-Chimice, care aderase la partidul rosu).
Persoane de la acest nucleu nationalist de la doamna
Alexandrina Russo mi-au spus ca l-au vazut cu ochii lor pe
Vlad Inculet in gara Chisinau cand a coborat din trenul de la
Moscova: era imbracat ca un muncitor salahor, avea sapca
de rus, cizme si o salopeta de metalurgist. A coborat pe
peronul garii care era plin de lume, s-a asezat cu fata spre
vest si a inceput sa strige: "- Acolo, la Iasi si Bucuresti, se
afla dusmanul ereditar al Basarabiei, dusmanul de moarte
al nostru de care trebuie sa ne aparam!�. Pe urma, s-a intors
cu fata spre est si a aratat spre Moscova: "- Acolo este
mama noastra protectoare, Moscova, buna noastra mama!�.
A venit, apoi, la Sfatul tarii. Ce s-a intamplat nu se stie, dar
a devenit presedintele Sfatului tarii si, impreuna cu
Mitropolitul Iurie, la 27 martie 1918, spontan, s-a votat unirea
neconditionata a Basarabiei cu patria-muma, Romania.
- De fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru ca Basarabia
facea parte integranta din Moldova.
- Apoi Vlad Inculet a venit la Bucuresti ca ministru al
Basarabiei in guvernul Bratianu si in guvernul Averescu;
a fost apoi ministru de Interne, a fost ales si membru al
Academiei (prelegerea lui la Academie era despre timp
si spatiu).
Nu s-a spus cine era locotenentul acela care l-a semnat
pe Lenin, pentru ca se presupunea ca locotenentul acela
era inca in viata si, daca ar fi aflat bolsevicii, l-ar fi suprimat.
- Va multumim, domnule doctor. Va adresez o singura
intrebare: acum ne puteti spune cine era?
- Dupa 1989, am tinut o conferinta la Asociatia Juristilor si
am relatat exact ce v-am relatat si dvs. acum. Vorbind de
acest locotenent inginer roman, lumea din sala a inceput sa
strige: "Cine este? Spuneti, cine este?�
Le-am raspuns, asa cum va spun si dvs.: "Ei bine, cred ca
acel locotenent era sufletul lui Stefan cel Mare reincarnat...�
