Ideea acestui articol mi-a venit
citind o epigrama scrisa in "epoca
de aur�, epigrama care m-a bantuit
toata ziua in mod pozitiv.
Umorul, daca stai bine sa te
gandesti, poate fi inclus in categoria
valorilor pregnant pozitive,
care nu se poate produce inafara
unui nivel ridicat de elaborare
intelectuala, care sa permita un
anumit grad de perceptie si receptare
a realitatilor inconjuratoare.
Fiecare popor si-a stabilit un
anumit stereotip de umor, vezi
"umorul englezesc�, "umorul evreiesc�,
gustat bineinteles la cote
maxime in propriul grup identitar,
dar care se poate bucura si de o
larga raspandire si acceptare.
Romanii au umor, iar pe aceasta
tema trebuie sa spunem ca valorizarea
pozitiva a umorului a fost
amplificata la noi de contextul
politic in care el se produce ca
autoconsolare, critica sau chiar
supapa. Convingerea orgolioasa
a romanilor este in continuare (de
la epoca comunista si pana in
prezent), aceea ca numai umorul
este cel care le confera o anumita
rezistenta in fata vicisitudinilor de
orice fel. Din acest punct de vedere,
suprematia la categoria umor o
detine umorul oral (bancul, parodia)
care au si o viteza de propagare mai
mare decat celelalte categorii.
Asadar, umorul este frate cu
romanul. Cu umorul trece peste zilele
proaste, cu umorul trece peste
greutati si probleme. Si har Domnului,
are si motive suficiente de umor!
Umorul este o strategie de supravietuire?
Este o arma impotriva
depresiilor din ce in ce mai frecvente?
Pentru a avea umor, trebuie
sa fii capabil sa observi lumea de
departe, pentru a simti ceea ce au
comic faptele si gesturile oamenilor.
Zilnic, multi dintre noi sunt prinsi
intre conflictul dintre eul constient
si impulsurile distructive, agresive,
vehemente, pe care incearca sa le
disimuleze. Umorul le permite sa fie
considerati niste oameni politicosi
si calmi, cand, de fapt � exagerand �
in interior sunt adevarati criminali!
Un cersetor se apropie de un domn
bine imbracat. Se plange: "Nu am
mancat nimic de trei zile�. Raspunsul:
Chiar asa? Dar nu trebuie sa
te fortezi, prietene!�.
Plecand de la versul bacovian
care ilustra Romania ca pe o "tara
trista, plina de humor�, ne putem
gandi ca acest vers pare sa se
potriveasca manusa zilelor noastre.
Privind chipurile celor care
trec pe langa noi pe strada, le
descoperim tot mai ingandurate,
crispate, incruntate. Umorul fie
pare sa fi disparut din cotidian,
fie il regasim camuflat in zeflemea,
bagatela sau bataie ieftina
de joc. Este totusi nevoie sa
educam si sa stimulam simtul
umorului, pentru ca acesta
provine din starile de inadecvare
si pana la urma este un ingredient
esential al vietii si o nevoie
fundamentala a fiintei umane.
Am sa inchei aceasta scurta
dizertatie despre umorul romanesc
cu o epigrama scrisa de
Janet Nica, urandu-va sa aveti
puterea de a descoperi comicul
din orice situatie pe care o simtiti
aproape de depresie.
In comunism, romanii, inghetati,
Au suferit cu falcile-nclestate,
Dar azi rasufla usurati:
Avea-vor doar salarii inghetate!
