SARLATANII
Vecinilor de tara

Distribuie pe:

V-am dat de toate cate, in fala ati cerut

Va sature cea pofta, ca tarii bine-i fie,

Voi insa, ca netrebnici mereu mai mult ati vrut

Sa va-mbuibati in toate, cu sarg si-n lacomie.

Porniti din fundul lumii, barbari crescuti in hoarde,

V-ati naravit prin timpuri pe altii tot pradand,

Trecand prin foc si sange multime de noroade

Ati fost talharii lumii si spaima unui gand.

In urma voastra moartea umbrea rosita-i cale

Ce-n goluri de durere latitu-s-a mereu,

In voi avea Satana cuibar umplut cu jale

Nemernici fara mila si fara Dumnezeu.

Nomazi cu cortu-n spate, mereu in preumblare

Ati ras campii manoase in drumul vost� cotit

Mai cruzi decat barbarii, pe caii vosti� calare

Taiat-ati tot ce-n cale cu voi s-a-mpotrivit.

Mi-ati speriat o lume crezandu-va-n putere

Sa-ngenuncheati marirea ne-nvinsilor romani,

O clipa soarta lumii a stat �n-a voastra vrere

�Napoi sa mi-o aduceti cu sutele de ani.

Din vatra voastra larga, ca hotii pe-nserate,

Pe cai ocolitoare, prin vai de neumblat,

V-ati atacat vecinii, ca lasii, pe la spate,

Sa le pradati avutul cu truda adunat.

***

V-am tot iertat de una, de alta, de mai multe,

Ca este crestineste dusmanul sa ti-l ierti,

Dar voi, cruzimi de iaduri ati pus pe-a noastra frunte

Ca vita buna-n juguri sa fim, daca voi vreti.

S-a indurat Maritul de noi si inc-o data

Scapat-am de obida si-ajuns-am la liman,

Dar voi nici azi, nici maine si sigur niciodata

Cu noi nu fi-veti prieteni cinstiti, ci sarlatani.

Lasă un comentariu