„Cine este Ovidiu…" Un ardelean mândru de originea lui. Eu, personal, nu am cunoscut pe altcineva care să spună cu atâta drag despre un om: „e ludușan de-al meu"! O persoană veselă, pozitivă, optimistă, pentru care nu există cuvântul „imposibil". Dacă vorbești cu el, te umpli și tu de energie și de poftă de viață. Trăiește totul la maxim și refuză să facă rabat de la calitate. Ateu convins, cu prieteni puțini, dar adevărați, navighează prin viață dăruit fiind cu o grămadă de talente. Cine este el? Cu siguranță este locuitor al unei alte planete, ajuns doar printr-o pură întâmplare a sorții să locuiască pentru o perioadă scurtă aici pe Pământ. De ce spun asta? Pentru că nimic din ceea ce face nu pare tipic uman. El funcționează după niște orare și după niște reguli speciale și care ar da gata pe oricine altcineva în locul lui. El muncește perfect în condiții de stres, cu motoarele turate la maximum, cu odihnă redusă până la limita de avarie și transformând în perioadele critice, de foarte multe ori, noaptea în zi. La el orice luptă este întotdeauna doar o problemă de timp al cărei final nu poate fi decât o victorie, pentru că el nu acceptă eșecul. Este și va fi întotdeuna un învingător. Deseori încercat de viață și pus în situații extrem de dificile, a înfruntat totul cu senitate și umor. Chiar dacă are ca orice om momentele lui de derută sau de ezitare, mereu reușește să se adune și să continue lupta. Acest „om de leandru", sau „de hârtie", ce scrie la „masă lui cu trei picioare-n sol", despre câte-n luna și-n stele (mai ales în stele), el, „sclavul unei lumi bizare", ne povestește despre iubire, depre viață, despre tristețe și abandonare, dar mai ales despre durere. Și „de-atâta durere, îmi tremură munții" și „îmi plânge un lac". El duce permanent în spate „saci grei". Unde îl găsiți? „Într-un salon mizer din occident", așteptând să-și „vândă barca ancorată-n largul mării", sau „proprietatea din noru-acela gri". Apoi, când toate acestea vor fi rezolvate, se va abandona „ca un ziar prin piață", plecând mai departe ca „să se lase în viață" și să poată aștepta „marfarul spre eternitate"! Poeziile lui trebuiesc tratate cu multă grijă și citite cu atenție. Sunt un lucru fragil și cel care citește trebuie să știe că este privilegiat să poată arunca o privire în sufletul autorului. Ovidiu nu a început să scrie cu gândul de a publica. El a scris doar pentru a se elibera de o serie de gânduri și de emoții. Apoi, a cedat rugăminții prietenilor și a acceptat ideea. E greu să îl cunoști, datorită faptului că de-a lungul vieții a fost de multe ori dezamăgit de oameni și trădat, apoi el a construit niște ziduri groase în spatele cărora s-a baricadat. Așa că, dacă ai curiozitatea să-i citești poeziile, vei descoperi o mică parte din viața și trăirile acestui om. O viață plină de neprevăzut, complicată și frumoasă. Dacă ar trebui să-l descriu cu un singur cuvânt acesta ar fi cu siguranță „pasiune". Pasiune pentru tot ceea ce face. Poate că nu-l vei putea înțelege total de la prima lectură, dar cu siguranță te vei regăsi în versurile lui. Și, tot cu siguranță, te vei îndrăgosti de poeziile lui și te vei întoarce mereu cu plăcere și le vei reciti! Pentru că nu sunt simple poezii, ci sentimente aduse din cele mai adânci și ascunse tainițe ale sufletului său. Și nu pot încheia decât cu versurile lui: „Ce caut? Ce mă ține?/ Bagajul e sinistru când sufletu-i pustiu./ Mă-ntreb și eu ca alții, luptându-mă cu mine./ Răspunsul poate-i simplu, dar încă eu nu-l știu"!
Nota red. Cartea va fi lansată în 27 iunie 2017, ora 18,00, la Târgu-Mureș, și în 30 iunie 2017, ora 18,00, la Luduș. Vom reveni.
