Vrednicul de pomenire, Parintele Arhimandrit
Ioan Iovan, de la Recea, imi recomanda ca
atunci cand au sufletul incarcat de indoieli,
cand vrasmasii ma lovesc pe ascuns, cand
sanatatea imi este subrezita de boala, sa plec
in pelerinaj la sfintele manastiri din Romania,
la sfintele moaste, si prin rugaciune, prin
uitare sa-mi gasesc alinarea sufleteasca si
trupeasca. Dupa atatea incercari peste care
am trecut in ultima perioada, mi-am propus ca
in fiecare an sa merg in pelerinaj la sapte
manastiri din Romania. Un efort fizic rasplatit
cu multumire si incredere in viata. Vreau sa
impartasesc din bucuria acestei cunoasteri
si semenilor mei. Pentru inceput, va prezint
Manastirea Dealu, situata pe un deal ce
domina lunca Ialomitei, in apropierea municipiului Targoviste, ridicata
cu mai bine de 500 de ani in urma de domnitorul Radu cel Mare, pe locul
unui vechi asezamant monastic. Biserica, cu hramul "Sfantul Nicolae�,
este realizata din piatra si caramida, cu fatadele in totalitate placate
cu piatra fatuita, este unul din cele mai desavarsite monumente ale
arhitecturii romanesti. In interior, se pastreaza pictura originala,
executata de Dobromir in 1514. Sub patronajul domnitorului Radu cel
Mare, la Manastirea Dealu a fost prima tipografie a Tarii Romanesti,
una din primele patru tipografii europene, in care s-au tiparit carti in
limba slavona. Aici Ieromonahul Macarie a tiparit trei lucrari in limba
slavona: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) si Tetraevanghelierul (1512).
In urma deselor jafuri si distrugeri la care a fost supusa, incepand cu
invadatorii unguri, condusi de Gabriel Bathory, in 1610, si culminand cu
devastatorii turci, in 1738, chiliile sfintei manastiri au fost distruse, iar
bunurile pradate. La acestea se adauga efectele devastatoare ale
cutremurelor din 1802 si 1838. In Biserica, se afla ingropati ctitorul ei,
Radu cel Mare, si alti membri ai familiei. Tot aici este si cinstitul cap al
marelui Domnitor, primul unificator al clor trei provincii romanesti,
Mihai Viteazul. In muzeul reorganizat, printr-o viziune moderna,
gasesti icoane si carti vechi, obiecte bisericesti, printre care si crucea
din lemn de chiparos daruita de Matei Basarab si doamna Elena in
1648-1649. Este prezenta si o reconstituire a unei tipografii din secolul
al XVI-lea, cu reeditarea recenta a celor trei carti editate de Macarie.
Vreau sa prezint si un aspect care m-a deranjat, faptul ca la intrare
s-a solicitat de catre o maica o taxa de vizitare. Oricum achiti o taxa
benevola atunci cand lasi un acatist. Un asemenea obicei
"comercial� l-am intalnit si la manastirile din Moldova�
