Un scafandru intra intr-o zi in mare, pentru a
demonta geamanduri. Deodata, un brat misterios
s-a rulat in jurul piciorului sau, un altul i-a atins
bratul drept, iar al treilea i-a incolacit pieptul.
Scafandrul era asaltat de o caracatita uriasa. Era
pierdut?... Nu!... A inceput a trage cu toata puterea
de coarda care il lega de suprafata si s-a gandit:
oare va raspunde la timp colegul meu? Traia
momente de tensiune maxima... Ochii fascinanti ai
caracatitei il priveau... Sus, la suprafata apei,
colegul scafandrului incepe sa actioneze troliul.
Scafandrul incepe sa urce, dar animalul nu slabeste
stransoarea. Incepe sa se lumineze si scafandrul
ajunge la suprafata. Colegul sau este nevoit sa apeleze
la o barda pentru a taia tentaculele caracatitei.
Daca scafandrul ar fi fost singur, ar fi fost pierdut!
O "caracatita� cu tentacule mult mai teribile
asalteaza pe oameni: desfranarea, drogurile,
alcoolul, bataia, talharia, cearta, violenta, destrabalarea,
ura, frica si teroarea... In fata ei suntem
neputinciosi ca si acest scafandru. Dar salvarea
noastra este sus. Mantuitorul intervine la cel mai
mic semnal al nostru. Atunci ne trage spre El si
rupe tentaculele otravitoare ale pacatului care ne
tin infasurati in faradelege.
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
(Cartea "Mi-e dor de Tine, �Doamne-Doamne��,
aparuta la Editura NICO Targu-Mures,
se gaseste la Catedrala Mare)
