Majoritatea ministrilor Educatiei,
din perioada postrevolutionara
� dar si guvernele din
care au facut parte � ne-au spus,
fiecare la vremea lor, ca "Invatamantul
(Educatia) este o prioritate
nationala�. Slogan ce suna
frumos, daca n-ar fi fost mincinos!
Pai, cum am crede noi � cei de pe
margine, ori chiar actuali sau fosti
slujbasi ai scolii � ca e "o prioritate
nationala�, cata vreme, educatiei
(invatamantului) nu i s-a acordat,
niciodata, in cei 24 de ani de la
Revolutie, fondurile cuvenite
(promise, de regula, in campaniile
electorale), iar, pe de alta parte,
de tot atatia ani, asistam la
experimente nereusite, pe care
titularii portofoliului Invatamantului
(umbre palide ale unora ca
Spiru Haret, Ilie Murgulescu,
Athanase Joja etc.) s-au incapatanat
sa le prezinte drept
"reforme�. Este inadmisibil ca
soarta milioanelor de elevi (viitorul
Romaniei) sa fie la cheremul unor
lideri care nu doresc decat voturi
si care cred (din nepricepere, dar
si din rea-vointa) ca la invatamant,
ca si la fotbal si in agricultura, se
pricepe toata lumea. Grava eroare!
Culmea este si ca, pe fondul
subfinantarii, au fost numeroase
cazuri de risipa a fondurilor alocate
domeniului. Un singur exemplu.
Aflat intr-o vizita prin mai multe
unitati scolare de prin Moldova,
fostul ministru al Educatiei,
Cercetarii si Inovatiei (MECI),
Ecaterina Andronescu, constata,
la un moment dat, ca existau cazuri
in care firmele de constructii "au
incasat sume de aproape trei
milioane de lei si au sapat doar o
groapa�. Deci, ca exista o risipa
mare de resurse, cata vreme, la
nivelul tarii � adauga Andronescu �
erau circa 4.000 de santiere
deschise (inclusiv pentru 164 de
campusuri scolare), fara a avea
finantarea asigurata.
Ce releva aceste aspecte? Ca
fiecare ministru al Educatiei,
indiferent ca este fost, nou sau
viitor, vede problemele invatamantului
din alt unghi decat cel al
elevilor, studentilor, profesorilor
sau parintilor. Dupa ce, in campania
electorala, prezinta un program
concret, dar prea ideal, cand
ajunge in functia cu pricina spune
ca cerceteaza situatia, apoi da din
umeri si da vina pe fostul ministru,
apoi spune ca problemele sunt
foarte grave si va vedea ce poate
face (de regula, nimic!), iar la final
de mandat (daca, intre timp n-a
fost� remaniat!) trece in revista toate
nimicurile bune pe care le-a facut si
isi exprima increderea ca urmatorul
ministru din partidul sau va finaliza
toate proiectele sale grandioase.
In realitate, toti (sau aproape
toti) ministrii de pana acum au vrut
sa ia totul de la zero, sa construiasca
invatamantul din temelii
(vorba vine), de parca ar fi avut
mandat pe viata.
Sigur, vinovati se gasesc
intotdeauna. Ministrii Educatiei
sustineau ca responsabili de
starea unitatilor de invatamant ar
fi autoritatile locale, iar acestea
dau (au dat), ca de obicei, vina pe
Guvern!
"Educatia este un
pariu pierdut la ruleta
intereselor politice��
� aprecia un analist, cu privire
la ce se intampla, de ani buni, in
invatamant. Are dreptate, deoarece
"alesii� privesc "cea mai buna
solutie� in acest domeniu in
functie de propriile interese. In
paranteza fie spus, cei de azi (de
fapt, din ultimii 24 de ani) � care
au putere de decizie asupra
acestui domeniu vital al tarii �, nu-si
dau propriii copii (odraslele, cum
ar veni) la scolile la care invata
copiii milioanelor de romani, ci la
scoli in strainatate, ori la cele
"speciale� din Romania (gen
scoala Romano � Americana,
Liceul "Cervantes� etc., etc.). De
ce? Pentru ca se "scalda� in bani
si nu au incredere in invatamantul
pe care chiar ei l-au adus unde
este acum, desi scoala romaneasca
a fost, prin traditie, una dintre cele
mai bune din Europa si nu numai.
Argumente sunt si acum cu nemiluita.
Ne vom referi la ele cu alt prilej.
Un adevar nu poate fi insa
eludat. Si acum, ca si in anii din
urma, mai marii politici se intrec in
a-si da cu parerea si a emite
solutii, cand vine vorba de
Educatie. Ca si cum toti ar fi, fara
exceptie, experti in domeniu, si nu
doar niste persoane (personalitati
nici atat!) care, intamplator, au
ajuns, nemeritat, unde sunt.
Macar de-ar pune umarul (s-ar
lupta) � prin influenta (dar si
obligatia functiei) pe care o au �
la ceea ce numim "finantarea
invatamantului�, incat acesta sa
fie, cu adevarat, "o prioritate
nationala�, si nu o lozinca prafuita!
