Cultura si arta

VASILE T. TOMOIOAGA �
UN POET AL REALULUI

"Inconsecvente sau altfel de poeme�, cartea
domnului Vasile T. Tomoioaga, prin impresii, senzatii,
gandiri circumscrise unui teritoriu al realului imediat,
uneori prin savoare si ludic, prin redarea emotiei,
ofera acele necesare momente de respiro in celalalt
spatiu al universului poetic. Explorarea unui teritoriu,
cu o sensibilitate secondata, pe alocuri, de imagini
picturale intr-o existenta tensionata, anxioasa,
reuseste sa convinga prin simplitate:
"Sunt umbra din adancul tenebrelor
mele / Iesita la lumina. / Sunt partea
intunecata din EU / Cand vad si simt
/ Reintoarcerea-n tarana�� ("Gand
sumbru�); "Dragostea si credinta /
Vin de la sine. / Impreuna genereaza
lumina. / Lumina este izvorul cel
tainic, / Ce naste in noi iubirea cea
mare, / Caci ea, IUBIREA, le cuprinde
in sine / Si-apoi le revarsa tot peste
noi, / Ca sa fim plini de aceasta
mireasma / Ce nu ne lasa sa fim /
Nevolnici si goi� ("Gand nud�).
Legaturile spontane ale realului,
existentialul intr-un climat moral,
intr-o impletire cu un anumit tip de
discurs modern, punctat cu naturalete
intr-o concretenta a imaginilor,
se subordoneaza unei singuratati a individului,
cu motive si teme dominante: "Storci strugurii
si obtii vin, / Storci trandafirii si obtii parfum, / Storci
molecule si obtii atomi, / Storci atomii si obtii fotoni,
/ Storci fotonii si obtii lumina, / Storci lumina si
obtii neant, / Storci neant si te intorci la BingBang, / Storci sunete si poate obtii muzica�
("Concentrare spre esenta�).
Stenografie a realitatii si, odata cu ea, a trecerii
omului, acel firicel de nisip de pe fundul oceanului,
in vecinatatea unui belsug de imagini venind din
copilarie, intr-o intoarcere acasa, ca traire din
Moiseiul Maramuresului, versurile poetului Vasile T.
Tomoioaga, poet original, discret, talentat, om al
Bisericii si al credintei strabune, constituie tot atatea
insertii poematice edificatoare pentru talentul nativ
al autorului: "Cred ca am ramas cu o falsa impresie /
Cum ca viata este masurata de timp. / Viata e un
drum la fel de lung pentru fiecare, / Pe care-l
parcurgem cu graba. / La capatul lui ma uit ca am
ajuns mai repede / Decat semenul meu din aceeasi
zi de nascare. / Nu mai pot sa te-astept, frate
geaman, ramas pe drum, / Si ma inalt la ceruri, unde
voi incepe sa fiu masurat de timp� ("Falsa impresie�);
"Stai mai calm / Si-asculta-ti ceasul! / Nu cel de la mana,
/ De pe pereti, noptiera / Sau unde-l mai tii. / Ascultati
ceasul biologic! / El e cel ce te conduce / Spre
ere nebanuite de timp. / Te cheama inainte, / Te
trimite inapoi, / Te parcheaza in prezent, / Te
sloboade sau te tine-n frau, / Te scoala, / Te trezeste, /
Te naste, / Te boteaza, / Te ingroapa / Si se opreste /
Odata cu tine� ("Ceasul�).
Sugestia, prin materia poeziei, acea
spaima a neantului, imposibil de
exclus din viata, uneori conotatii ale
unor poeme in proza, mizand pe jocurile
de cuvinte ale unor poezii intimiste, in
binomul "intimitate-confesiune�, cu
tandrete, dar si cu revolta in diagnoze
si prognoze, pentru limpezirea
expresiei, toate constituie acele
jaloane sigure, solide argumente
pentru sufletul de culoare al cartii:
"Picaturi ce picura, asteptand, /
Picaturi de roua sa se prelinga pe
iarba, / Picaturi de lacrimi sa se
prelinga pe gene, / Picaturi de amor
sa se prelinga in suflet, / Picaturi de
speranta sa se prelinga la cer�/
Adunati-va picaturi cu picaturi�/ Si
umpleti-mi zilele mele, / Picurand din
penita strop de cerneala!� ("Cu picatura��); "Vezi in
frigiderul nou / Ai pregatite clatite�/ Gatite aseara,
dupa telejurnal. / Scoate copilul de la camin, / Bate
covorul, plimba aspiratorul, / Sterge praful (Ai grija la
serviciul cel nou de portelan), / Repara robinetul, /
Uda florile-n balcon, / Schimba becul, / Plateste
consumul / Fa-ti pantofii, calca-ti pantalonii, / Spala-ti
ciorapii, suna la vecina, / Jumuleste gaina, incalzeste
apa, / Vezi de cel mare, vezi de cel mic�/ Si mai taci!
Ce te tot vaieti ca nu vin la timp? / Am sedinta,
conferinta, masa rotunda, / Schimb de experienta,
expunere, / Sustinere�/ Protocol� cu diplomatii!... /
Pai vezi!� ("Mesaj cotidian)�.
Ironic si zeflemitor, pe alocuri, calator prin "imparatia
de cuvinte�, oferind, in contextul existentei poetice acea
miscare a versului in exprimarea sentimentelor, uneori
cu viziuni metafizice sub semn ideatic, poetul Vasile T.
Tomoioaga, cu radacini adanci in Moiseiul Maramuresului,
cu turlele vestitelor biserici implantate in cerul
romanesc, dovedeste prin "Inconsecvente sau altfel
de poeme�, ca fiecare carte, fiecare cuvant sunt pentru
dainuirea limbii noastre romanesti, ca mai exista acel
"medic bun� � poezia, in vecinatatea sperantei!
Felicitari
LAZAR LADARIU

Legendele hispanice:
regii spanioli se trag din
principi daci! Noi de ce
nu am invatat asta? (I)

Poet, eseist, critic literar si de arta plastica,
istoric al artei, traducator, Alexandru
Busuioceanu si-a dedicat intreaga viata
culturii romanesti si propagarii ei in lume.
"In 1942, in viata lui Alexandru Busuioceanu
a intervenit un eveniment deosebit, ce-si va pune amprenta pe tot restul
activitatii si sentimentelor sale. Profund deprimat
de inrautatirea climatului politic din Romania
acelor ani, el decide sa paraseasca tara, cu
intentia marturisita de a nu se mai intoarce
niciodata. Iata de ce accepta postul de atasat
cultural la Madrid, unde avea sa se stabileasca;
ulterior va infiinta o catedra de Limba si Literatura
Romana la Universitatea de acolo, pe care o va
pastra pana la moarte. A desfasurat o neincetata
activitate de cercetare si propagare a culturii
romanesti: infiinteaza Institutul Roman de Cultura
din Madrid, obtine introducerea limbii romane ca
materie obligatorie la sapte facultati spaniole,
inlesneste publicarea unor traduceri din marii
nostri scriitori, publica articole si tine conferinte
despre arta si literatura romana. Se simte profund
roman, si asa se va simti pana la moarte,
pastrandu-si cetatenia si purtand in suflet o
necontenita nostalgie pentru pamantul sau natal�.
Am citat din Dan Slusanschi, editorul
volumului "Zamolxis� al lui Alexandru Busuioceanu, aparut la Editura
"Meridiane� in 1985. Acest studiu s-a nascut datorita preocuparilor sale
constante de a cauta urme romanesti oricand si oriunde, facand o
pasiune din studierea vechilor arhive ale Spaniei.

Zamolxis, zeul dacic al nemuririi,
prezentat ca un filosof

Pornind in cautarea urmelor hispanice ale imparatului Traian, a dat, in
Spania, peste o legenda in care se spune ca dacii au navalit in Spania si
au inceput istoria noua a poporului hispanic. "Numele dacice ale lui
Zamolxis, Deceneu, Decebal s.a. se intalnesc astfel la Sfantul Isidor, la
Arhiepiscopul Rodrigo Jimenez de Rada, la Alfonso el Sabio � pentru a
nu-i cita decat pe cei mari � luand loc in genealogia insasi a poporului
hispanic. De la un cronicar la altul, faptele si numele se transmit alterate,
se impodobesc cu elemente noi si tind din ce in ce mai mult catre fabulos.
Samburele de istorie se transforma in legenda si ia culoarea celorlalte
fapte care alcatuiesc istoria pierduta in neguri�, scrie Alexandru
Busuioceanu. Legendele mai arata ca regii Spaniei coboara din principi
daci, desi numele le sunt schimbate, deoarece le-au luat de la locul
unde traiau, intrucat era mai ilustru ca al stramosilor. Legendele respective
isi au izvoarele in autorii antici, iar incorporarea lor in istoria Spaniei
s-a facut firesc, datorita cronicarilor si traditiei spaniole. Din aceste
legende se desprinde ideea ca Zamolxis, zeul dacic al nemuririi, este
prezentat cu rangul de filosof sau il intalnim cu nume deformate. Cu
toate acestea, mitul sau ramane nedespartit de legenda dacica asa
cum a fost consemnata de antici.

Redactia RBN, 30 iunie 2014
(Surse: foaienationala, efemeride.ro,
Titlul original al studiului:
MITUL DACIC IN ISTORIA SI LEGENDELE SPANIOLE)

(va urma)

Violonistul roman ALEXANDRU TOMESCU va fi decorat
cu Ordinul "STEAUA ITALIEI� IN GRAD DE CAVALER

Violonistul Alexandru Tomescu va fi decorat cu Ordinul
"Steaua Italiei� in grad de Cavaler pentru merite deosebite
in promovarea culturii italiene. Distinctia ii va fi oferita
violonistului de catre ambasadorul Italiei la Bucuresti,
Diego Brasioli, din partea Presedintelui Republicii Italia,
Giorgio Napolitano, in cadrul unui concert sustinut in
2 iulie la Ateneul Roman. Evenimentul are loc in contextul
preluarii Presedintiei rotative a Uniunii Europene de catre Republica Italiana (1 iulie � 31 decembrie
2014). Cu aceasta ocazie, Alexandru Tomescu va interpreta Concertul nr. 2 pentru vioara si orchestra de
Niccolo Paganini, sub bagheta maestrului Gian Luigi Zampieri. Programul muzical al serii include, de
asemenea, Uvertura operei "Cotofana hoata� de Gioachino Rossini si poemul simfonic "Pinii din Roma�
de Ottorino Respighi. Miercuri, la Ateneul Roman, in Salonul Oficial, de la ora 18.00, va avea loc o
intalnire informala cu artistii prezenti, precum si cu Excelenta Sa, Diego Brasioli, ambasador al
Republicii Italia la Bucuresti. Alexandru Tomescu este un violonist roman, castigator a numeroase
premii nationale si internationale la festivalurile de muzica clasica. De la debutul sau, din 1985, a
sustinut peste 200 de concerte si recitaluri in 26 de tari (Franta, Olanda, Japonia). Pentru maiestria
lui, i-a fost acordat, de catre statul roman, privilegiul de a canta pe vioara Stradivarius ce fusese
anterior in posesia muzicianului Ion Voicu.
S-a nascut la 15 septembrie 1976, la Bucuresti. A debutat la varsta de 9 ani, ca solist al Orchestrei
Simfonice din Constanta, si efectueaza primul turneu in strainatate, in Germania si Austria.
Preocuparea sa pentru muzica de camera il determina ca, in 2003, impreuna cu pianistul Horia
Mihail si violoncelistul Razvan Suma, sa formeze �Romanian Piano Trio�, formatie deja cunoscuta
melomanilor din Romania, prin aparitiile sale in diverse festivaluri din Romania si din strainatate,
precum si prin turneele MusicON organizate in premiera nationala.

FRANGERI

N-am crezut ca iarba,

plebea ecumenica a naturii,

poate avea un prost renume.

Nu se mai parasesc satele,

ci de-a dreptul tara.

Fara oameni ce rost are

bataia vantului in lanuri,

fulgerele care pipaie colinele,

ochii ceresti ai copiilor.

Che sara?

Nimic nu poate fi evitat:

aerul crud al zilei de luni,

aerul darz al zilei de marti,

aerul indiferent al zilei de miercuri,

aerul subversiv al zilei de joi,

aerul grabit al zilei de vineri,

aerul frivol al zilei de sambata,

aerul inefabil al zilei sfinte.

Vocale � e deschis spre a

ultima formula in estetica rostirii,

a vorbi nu inseamna a spune.

Condamnatul priveste prin teava

glontul ca pe o speranta,

destul de trista nemurirea.

Perfidia celor vii

in preajma mormintelor,

arareori vibratie metafizica

o tainica indecenta bucurie.

Tot mai aprig razboiul statuilor

cu stranii figuri agresive.

Doar cei doi poeti fata-n fata:

eternitatea si interioritatea

infinita, definitiva

si inutila libertate interioara.

Nu stiu ce spune acest cantec,

dar imi tulbura gandul

cu tineretea zvapaiata,

totusi nu-mi place Phil Collins,

Melancolia numitorul comun al cantarilor.

IOAN MASCA

Lasă un comentariu