Cu multi ani in urma, am
citit, intr-un ziar american, un
articol care mi-a ramas in
minte, despre felul in care a
ars o casa de nebuni din New
York. Ce lucru infricosator a
fost acolo! Aproape toti nebunii
au pierit in foc. N-au putut
fi salvati. De ce? Pentru ca erau
nebuni, pentru ca n-aveau
pricepere. Cand s-au ivit flacarile,
o parte din ei au sarit in foc
razand. Credeau ca focul e o
jucarie. O alta parte au stat
locului linistiti. Focul nu i-a
infricat. Iar cand au ajuns la ei
pompierii, sa-i scape, s-au
napustit asupra lor. Un nebun
striga cat ce putea: pe ei, fratilor,
au venit sa ne omoare. Cativa
pompieri au fost omorati de nebuni.
Sa luam aminte, ce inteles
sufletesc adanc are acest foc
pentru vremile si oamenii de
azi. In inteles sufletesc, oare nu
este intrucatva si lumea de azi
in chipul unei case de nebuni
ce a luat foc? In inteles sufletesc,
oare, nu sunt si multi
dintre oameni, in chipul nebunilor
care au pierit in foc? Lumea
este plina de focul ispitelor, al
faradelegilor, de focul stricaciunilor
sufletesti. Iar rautatile
si stricaciunile sufletesti din
vremurile noastre sunt o marturie
ca s-a stins si se stinge
credinta. Este foarte important
sa ne aducem aminte in
aceasta imprejurare de intrebarea
Mantuitorului: "Dar
cand va veni Fiul Omului, va
gasi El credinta pe pamant?�.
(Luca 18, 8).
Parintele
GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
(Din volumul
"Mi-e dor de Tine,
�Doamne-Doamne��,
aparut la Editura NICO Targu-Mures, care se gaseste
la Catedrala Mare)
