“O, creștine, nici un lucru să nu faci până nu faci semnul Sfintei Cruci, când pleci în călătorie, când începi lucrul, când te duci să înveți carte, când ești singur și când ești cu mai mulți; pecetluiește-ți cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tău, pieptul tău, inima ta, buzele tale, ochii tăi, urechile tale și toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruinței lui Hristos asupra Iadului.” (Sfântul Chiril al Ierusalimului).
Devenit simbol de căpătâi al creștinismului, crucea reprezintă patima, moartea și învierea Domnului. Înainte de apariția creștinismului, însă, ea reprezenta soarele, armonia contrariilor (cerul și pământul), centrul ei fiind însăși mijlocul universului, în timp ce brațele indicau cele patru puncte cardinale. Crucea este unul dintre cele mai vechi și mai răspândite simboluri, găsindu-se chiar și în peșterile preistorice scrijelit în perioada epocii de piatră sau pe obiecte antice, mai ales de natura opaițului. Într- o varietate de peste 400 de forme, ea a fost folosită de la egipteni și până la credincioșii zilelor noastre pentru vindecare sufletească și trupească prin puterea ei. Ca mudră, (simbol redat printr-o anumită poziție a mâinii) cele trei degete împreunate reprezintă Sfânta treime, iar cele două degete strânse în palmă reprezintă unirea dintre firea umană și cea dumnezeiască în Mântuitorul Iisus Hristos.
De-a lungul istoriei neamului românesc, Sfânta Cruce a fost privită mai ales prin virtutea răbdării, căci suferința Crucii este îndurarea necazurilor și încercărilor vieții. Tocmai de aceea la răscruci de drumuri, lângă fântâni, biserici, cimitire, românii au ridicat troițe, ca mărturii ale credinței în puterea supremă. Dar, mai mult decât oricare dintre semnificațiile sale, Sfânta Cruce reprezintă simbolul jertfei. Prin Cruce a biruit Iisus Hristos, iar Învierea nu ar fi fost posibilă dacă trupul lui Iisus nu ar fi trecut mai întâi prin cruce după ce suferința a fost asumată. De aceea se spune că suferința asumată și acceptată devine suportabilă și chiar se poate preface în bucurie.
Sărbătorind Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, sărbătorim și Sfânta Cruce, care impregnează materia cu o anumită putere, putere pe care o putem folosi fiecare dintre noi, pur și simplu făcându-ne semnul crucii cu credință și cu evlavie puternică și însoțind-o cu o rugăciune care apără și întărește. Fie ca Sfânta Cruce să ne stea mereu înainte, atât în clipe de sărbătoare creștină, cât și în clipe de grea încercare, simbol suprem dătător de viață, curaj și speranță! Sărbători binecuvântate!
