La romani, cine se mai gandeste?!
Oare chiar vindem tot?

Cand un demnitar (politician)
"de frunte� este intrebat de ce un
mare obiectiv economic este
privatizat, de ce se vand bogatiile
solului si ale subsolului, se privatizeaza
bancile etc., etc., cel mai
adesea raspunsul este urmatorul:
"Asa ne cere Bruxelles-ul, Comisia
Europeana!� Mai nou, dupa liberalizarea
pietei financiare, intrebat
"de ce ne vindem si glia stramo
seasca?�, ministrul Agriculturii,
Daniel Constantin, a aruncat si el
pisica in curtea Cotroceniului,
declarand: "Presedintele cred ca
este primul vinovat ca s-a liberalizat
piata funciara la 1 ianuarie
2014, pentru ca dansul a semnat
tratatul de aderare, in 2005!�
�In locul altui comentariu, sa
spunem doar atat: acum 75 de ani,
marele actor Constantin Tanase
declama pe scena Teatrului Carabus:
"Traversam ani grei de crize, (�)
Cresc intruna taxe-accize?/ Si cu
asta ce-am facut?�; "Ia coruptia
amploare,/Cum nicicand nu s-a
vazut,/ Scoatem totul la vanzare?/
Si cu asta ce-am facut?�

�Asadar, si cu asta ce-am
facut? Pai, din "gauri negre�, cum
au ajuns in mainile strainilor, tot ce
am vandut le-au adus venituri
uriase noilor proprietari, straini, de
regula, iar cei care prin munca lor
le-au creat, inainte de �89 � si la
care, caz fericit, lucreaza acum si
copiii si chiar nepotii lor �, abia
traiesc de pe o zi pe alta. Asta, daca
unii dintre ei n-au fost dati afara,
in somaj! De altfel, una dintre
consecinte a fost (este in continuare)
ca mii si mii de oameni au
ramas pe drumuri, iar, in numeroase
cazuri, societatile privatizate si-au
schimbat obiectul initial de
activitate. Unele societati au fost
vandute, pur si simplu, doar pentru
valoarea terenurilor pe care erau
amplasate. Rezultatul? Vorba
aceluiasi actor Constantin Tanase:
"Pentru a castiga o paine,/Multi o iau de la inceput/Ratacesc prin tari
straine?/Si cu asta ce-am facut?�

Intr-adevar. "Si cu asta ce-am facut?�, cata vreme, mai nou, inregistram
un fenomen, la fel de pagubitor: exportul priceperii profesionale, al
creierelor, al personalului de inalta calificare. O adevarata comoara, tot
mai solicitata pe plan international, numita know-how. Constatam insa
si in acest caz ca, dupa ce ca aceasta resursa, inteligenta, se formeaza
in timp si cu costuri mari, ea nu este pastrata in tara, desi economia
romaneasca ar avea nevoie de ea ca de aer. Daca nu le vom asigura
acestora salarii la standarde europene (ca tot ne raportam la� Europa!),
de specialistii nostri (desi inca putini la numar, fata de necesitati) vor
beneficia strainii.

Iar noi, cei ramasi acasa, asistam cum: "pleaca-ai nostri, vin ai nostri!/
E sloganul cunoscut,/Iarasi am votat ca prostii./Si cu asta ce-am
facut?� Semn ca, din multe puncte de vedere, situatia politicoeconomica
din Romania nu difera prea mult de cea din timpul lui
Constantin Tanase; ca modus operandi al indivizilor autointitulati
politicieni a ramas tot japca (ambalata demagogic in speranta ca
nu va fi recunoscuta).

Lasă un comentariu