EROII NEAMULUI ROMÂNESC, CINSTIȚI ÎN SFÂNTĂ ZI DE PRAZNIC ÎMPĂRĂTESC

Cercetarea trecutului poporului nostru, de multe ori însemnat cu sânge de erou, ne întărește cu prisosință în suflet dragostea de neam și simțul demnității naționale, prin plămădirea și existența bimilenară și continuă a poporului nostru în aria geografică în care el s-a format. Mai întâi de toate, cercetarea trecutului poporului român ne întărește convingerea că ne-am născut și am rămas aici mereu în toate timpurile, oricât de potrivnice au fost împrejurările prin care am trecut.

Cercetarea trecutului poporului român scoate în evidență adevărul că el a fost călăuzit permanent de idealul unității sale naționale, ideal pentru care a trebuit să lupte de-a lungul timpului și să producă mereu eroi martiri ai neamului românesc. Ca un fir roșu străbate în istoria neamului nostru conștiința unității lui, indiferent de condițiile istorice vitrege prin care a trecut. Această conștiință a pornit din însăși originea lui daco-romană și s-a întreținut prin mărturisirea aceleiași credințe religioase, încă din timpul procesului de naștere a lui ca popor. Conștiința unității poporului român o aflăm exprimată în mai multe forme, dintre care unitatea etnică, unitatea culturală și unitatea de credință religioasă, pentru ca apoi toate să se întâlnească și să se desăvârșească în unitatea lui politică: stat național unitar și independent.

Cartea neamului nostru ne arată pilde de eroism ale înaintașilor, pentru apărarea pământului strămoșesc de cotropitori străini, pentru împlinirea idealului de unitate națională și dreptate socială. Cartea neamului nostru este plină de fapte de eroism al celor mai buni fii ai patriei, al maselor populare în lupta lor pentru eliberare și pentru dreptate socială, pentru dreptul de a se bucura de roadele muncii lor. Cartea neamului nostru, de multe ori, s-a scris cu litere de sânge. La vremuri de răscruce, românii au luptat până la jertfa supremă, și-au apărat glia strămoșească pe care au sfințit-o cu scump sângele lor.

Momentele grele și de răscruce ale neamului nostru românesc au însemnat și continuă să rămână în istoria poporului nostru ca niște acte nedezmințite și în veac mărturisitoare despre vrednicia acestui popor, despre setea lui de libertate, dreptate și neatârnare, o expresie a jertfelniciei pentru înfăptuirea idealului național. Momentele de cumpănă și de grea încercare au exteriorizat și spiritul de solidaritate și întrajutorare caracteristic românilor trăitori pe toate meleagurile de atunci și de azi ale pământului strămoșesc. Românii de toate stările, de toate categoriile sociale, de toate vârstele și ocupațiile și-au înmănuncheat, atunci, sârguințele și au venit, pe felurite căi, în sprijinirea morală și materială a celor ce luptau pentru binele poporului român.

Eroii căzuți pe toate câmpurile de luptă, indiferent din ce colț de țară proveneau, toți împreună formează acea sfântă cunună de eroi martiri ai neamului românesc, care și-au dat viața pentru neam și pentru țară. Toți acești eroi au urcat “golgota” neamului lor, purtând povara chinurilor și a umilințelor, la care, secole de-a rândul, neamul românesc a fost supus. Acești eroi sunt modele de luptători pentru neam și țară.

Eroii români, eroii de pe acest sfânt pământ românesc al Transilvaniei, eroii de pe aceste binecuvântate meleaguri mureșene și din toate părțile țării, s-au jertfit pentru țară și pentru glia strămoșească. Au fost răstigniți pe altarul de jertfă al neamului românesc și pironiți pe crucea de suferință a gliei lor strămoșești. Ei n-au cârtit nicio clipă, nu s-au dat la o parte de la jertfă, precum Hristos care și-a asumat suferința pentru păcatele întregului neam omenesc, tot așa și acești eroi și-au asumat suferința și chinurile neamului lor, atât de mult oropsit de-a lungul vremii, chiar pe pământul său.

În sufletele acestor eroi a fost permanent Hristos care le-a dat putere de sus, în sufletele lor a încăput întreg neamul nostru românesc, cu suferințele, cu greutățile și cu multele sale necazuri abătute asupra sa. În sufletele și în inimile lor s-au împreunat puterea de jertfă, sacrificiul dus până la martiriu, cu dragostea de neamul lor românesc. Au călcat aspru pe pământul nedreptăților făcute neamului lor. În glasului eroilor a răsunat glasul norodului. În ființa lor s-a înveșmântat acea neprefăcută înfățișare neaoșă a Nației. Viața eroilor a fost în întregime închinată țării lor. Ei se înfățișează ca niște cruciați care sunt sortiți să se jertfească. Au cunoscut toate amărăciunile luptei pentru sfânta cauză a neamului românesc. Viața lor e un imn al iubirii de neam. Eroii români rămân în continuare să trăiască mai departe ca niște simboluri, să strălucească în zările de viitor ale neamului ca niște exemple.

Călăuza pentru izbândă și dreptate a fost strigătul de durere al celui care dorea să fie liber în țara lui, egal cu toți și frate. Când s-a dat semnalul războiului, glasul clopotelor de biserici a vestit chemarea pentru deșteptarea neamului românesc. Biserica a fost cu țara și țara a dat eroi și martiri pe care Biserica îi cinstește.

În sfânta zi de praznic împărătesc a Înălțării la Cer a Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos sunt cinstiți, așa cum se cuvine, toți eroii neamului românesc. Întotdeauna, ierarhii și preoții Bisericii Ortodoxe Române au fost alături de popor. Jertfele eroilor pentru dreptate sau pentru apărarea gliei străbune au fost considerate de către Biserica străbună ca niște ctitorii pentru un viitor mai bun, fiindcă orice efort sau picătură de sânge vărsat pentru neam și glie au pecetluit fericirea urmașilor. Noi cinstim pe toți aceia care au intrat cu sufletul în Marele sanctuar al națiunii române, iar sângele lor s-a amestecat cu glia străbună. Așadar, trebuie să fim treji, să ne apărăm identitatea noastră și Patria pentru a avea liniștea cugetului și unitatea de simțiri, fiindc㠗 așa cum suna și deviza pașoptistă, “Națiunea este sufletul unui popor, iar unitatea este chezășia lui.”

Fiecare dintre cei căzuți în războaie a îmbrăcat veșmântul eroului și cununa martirului. Prin rolul lor istoric, acești eroi și-au câștigat laurii nemuririi. Pentru vrednicia faptelor lor, suntem obligați să le purtăm o veșnică și pioasă amintire, să înălțăm către cer, pentru ei, rugăciunile noastre, se cuvine să le aducem cinstea, lauda și recunoștința noastră a urmașilor, a celor ce simțim românește, a celor ce ne iubim țara și credința strămoșească și ne prețuim istoria.

Închei cu aceste cuvinte: EROII NU MOR NICIODATĂ. EI SUNT PURUREA VII ÎN SUFLETELE ȘI INIMILE NOASTRE. GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI ROMÂNESC!

 

Lasă un comentariu