Intr-o piata fara economie,
Degeaba avem mall-uri, daca nu si locuri de munca!

Ne intrebam, adeseori, de ce
creste numarul somerilor � in
randul tinerilor, mai ales �, iar
romanii in floarea varstei pleaca
la munca in strainatate; de ce
Romania a ajuns, in ultimii ani, o
piata de desfacere a produselor
din import? Orice om de rand
poate raspunde la intrebarile de
mai sus. Si inca fara dificultate,
cata vreme observa cu ochiul liber
cum, in ultimii ani, pe locurile
(amplasamentele) unor fabrici si
uzine � in care lucrau mii si mii de
oameni � au aparut ca ciupercile
dupa ploaie mall-urile. Cand se
demoleaza o fosta fabrica (si
Targu-Muresul constituie un
exemplu in acest sens!), poti fi
aproape sigur ca pe ruinele unitatii
productive de pana atunci se
va inalta un mall, ori vreun hotel.
Sigur, aparitia mall-urilor este in
sine un lucru laudabil. Dar cu
sublinierea ca, pentru a vinde, o
conditie esentiala este sa ai
cumparatori. Iar, pentru a exista
cumparatori, trebuie create (sau
macar mentinute) locurile de
munca. Ei, aicea-i problema!
Pe de alta parte, multe din
fabricile (uzinele, intreprinderile)
privatizate, fie � in cel mai bun
caz � si-au schimbat profilul avut
initial, fie, mai ales, au ajuns la�
fier vechi, oamenii fiind trimisi si
in somaj! Din pacate, desi pagubos,
acest proces continua.
Incat, nu doar oamenii de pe
strada, ci si analistii economici si-au
pus intrebarea: "Dupa aderarea
la UE, cu ce ne-am ales? Este
Romania o piata fara economie?�.

� Acestia din urma au si argumentat ca, dupa
apartenenta la UE, Romania are "o piata functionala
din care lipseste tocmai economia�. Asta, in pofida
celor de la UE, care, in mod demagogic, pretindeau,
la vremea respectiva, ca statutul de "economie de
piata functionala� trebuie dobandit ca premisa a deschiderii
portilor aderarii.
Intr-un final, am aderat la UE. Ei si? Cu ce ne-am
ales? Cand totul a mers pe ideea: "Vreti aderarea,
dati economia!�.

Pai, ne-am ales cu� mall-uri, cu "piata� deci, de
unde romanii cumpara (care mai au bani!) produsele
aduse din tarile UE. Faptul era previzibil, cata vreme
mai marii decidenti ai Uniunii Europene considerasera
cum trebuie sa se prezinte Romania la data
aderarii si dupa: adica, deposedata de orice le-ar
putea face vreo concurenta. Si avea cu ce, dar nu
mai are� Asa s-a ajuns, bunaoara � ca sa dam un
exemplu �, ca la marele (pe vremuri) combinat
siderurgic "Industria Sarmei� din Campia Turzii
(ajuns si el pe mana strainilor) in loc de otel sa se
fabrice, azi� sosoni!

Sa reamintim ca, de indata ce Romania, presata cu
usa, a acceptat sa vanda Petrom si distributiile de
energie � coloana vertebrala a unei economii � a
primit peste noapte calificativul ravnit. Ce a urmat?
Ce am trait si stim cu totii: respectiv, fara controlul
asupra exploatarii petrolului si a unei jumatati din
cea a resurselor de gaze, precum si, in majoritate,
asupra distributiei de electricitate, fara controlul
asupra sistemului bancar si sistemului de asigurari.
Or, fara toate acestea � adica fara prezenta proprie
in punctele nodale si sectoarele profitabile din
economie � Romania devenea dintr-o data un fel de
leguma, ce era aruncata in lupta cu leii din Uniunea
Europeana. De pietele extinse � de peste jumatate
de miliard de consumatori � au profitat nu Romania,
ci campionii. Si cum Romania nu avea niciun
campion, nici macar jucatori, cu ce ne-am ales? Cu
piata, fara economie, Romania ajungand o periferie
de tip bananier pentru centrul vest-european. O
anexa careia, rapindu-i-se economia, a ramas
functionala, dar numai ca piata! Azi, ce-i drept,
romanii pot cumpara orice, numai ca e o problema:
nu prea mai au locuri de munca. Cei ramasi acasa,
caci ceilalti si-au luat� lumea-n cap!

Dar asta nu-i totul. Asupra romanilor s-a abatut si
"beleaua� FMI. In niciunul din ultimii trei-patru ani,
cei de grava criza, FMI nu s-a dovedit a fi capabil ca,
imprumutand tarile sarace, sa se multumeasca, ca
orice bancher, cu certitudinea rambursarii banilor
plus dobanda. Ci a fortat masuri economice aberante
cand a fost vorba de exasperarea unei populatii deja
la sau sub limita supravietuirii, sau impunand, mai cu
seama in zona privatizarilor, interese de dincolo de
granitele tarii. In timp ce alte state isi pastreaza
proprietatea asupra unor mari companii strategice,
FMI forteaza Guvernul roman, pe o piata slaba si cu
bani putini, sa vanda repede Transgaz, CFR Marfa
etc. Hidroelectrica isi va vinde si ea cele 163 de
microhidrocentrale, iar preturile la energie � zicea
olandezul Erik de Vrijer, seful misiunii FMI � trebuie
sa creasca, un profit normal e de 10%, dar unul de 19
la suta i se pare corect. Evident, astea si multe altele
pe seama populatiei. Reactia autoritatilor romane?
Aceleasi gesturi de supunere. "Putem rupe Acordul
cu FMI, dar nu am castiga nimic din asta�, spunea
premierul Victor Ponta. Nu ne-a spus insa Ponta ce
am castigat! Ba da: ne-a indatorat cu 20 miliarde de
euro, fara ca economia sa se miste sau consumul sa
creasca! Acum, vom da, probabil, aurul de la Rosia
Montana! Ce va urma?...

Asadar, degeaba avem mall-uri, daca nu si locuri
de munca. Saracirea populatiei face ca aceasta sa
nu poata tine pasul cu "moda� (inmultirea mallurilor).
Rapoartele financiare ale fondurilor de
investitii arata valori ale incasarilor cu 30%-35% mai
mici decat costul de achizitii. Iata de ce, deloc
intamplator, unele companii au anuntat ca iau in
calcul amanarea constructiei unor mall-uri� Lucru
firesc. Mall-urile fara cumparatori (ori cu clienti
putini) sunt de� neconceput!

Lasă un comentariu