Unii pleaca la tara, altii„ din tara

Distribuie pe:

Ne intrebam, adeseori, de ce
astazi vreo trei milioane de
romani se afla in strainatate?
Unii, temporar, iar altii, definitiv.
Dar si de ce o buna parte dintre
cei ramasi acasa se muta de la
oras la sat? Inaintea unui
raspuns, cateva precizari�

� Inainte de �89, pe vremea
industrializarii tarii (buna, rea
cum a fost ea!), orasele � si ele
in plin avant � atrageau, ca un
"magnet�, populatia (tanara, mai
ales) din mediul rural. Tentatia
era mare, intrucat cei care au trait
vremurile de atunci stiu ca, dupa
absolvirea unei scoli (indiferent de
grad), tanarul ajuns la oras primea
imediat un loc de munca, adeseori,
un apartament, incat, nu doar cei
din prima generatie de tarani (ajunsi
oraseni), aveau o "buna baza de
plecare� in viata. Sigur, era si partea
mai putin buna (placuta) a lucrurilor.
Inainte de Revolutie, romanii (in
special orasenii) reuseau cu greu �
desi aveau bani � sa-si cumpere
unele produse. Bunaoara, in
vremea lui Ceausescu � pe care,
oricum, multi il regreta acum! � ca
sa-ti cumperi o masina "Dacia�
sau un ARO trebuia sa-ti astepti
randul cu anii. Greutati intampinau,
de asemenea, si in procurarea
unor alimente.

Si, totusi, mirajul orasului era atunci omniprezent,
iar fenomenul plecarii "in masa� la munca "afara�,
inexistent. Acum? Statisticile oficiale din ultimii ani
arata ca in Romania este predominanta tendinta de
mutare de la oras la sat, desi Romania se caracterizeaza
deja printr-un grad redus de urbanizare in
comparatie cu statele din Europa. Cat despre romanii
plecati din tara, aceleasi statistici indica o cifra de
peste 3 milioane. Potrivit unui studiu al Institutului
de Cercetare de piata GfK Romania � citat de
Agerpres � aproximativ 2 la suta dintre orasenii in
varsta de peste 15 ani declara ca doresc sa se
stabileasca "la tara� in urmatorul an; ca cei care
s-au mutat deja de la oras la sat in ultimele 12 luni
reprezinta si ei 2 la suta din esantionul reprezentativ
de 1.100 de persoane cu domiciliul in zone rurale si
urbane, chestionate de GfK Romania.

Una dintre explicatiile acestui proces: migrarea
de la oras spre sat? In mod paradoxal, inainte de �89
erau bani, dar lipseau produsele, iar acum sunt
produse alimentare berechet (de autoturisme nu mai
vorbim!), dar nu prea sunt bani. Evident, cu exceptiile
de rigoare. Si "nu prea sunt bani�, intrucat s-au
imputinat drastic locurile de munca si au aparut
(fenomen inexistent inainte de �89) somerii. Dupa �89,
politicienii au ignorat in mod constant, nu autoturismele,
ci problemele alimentatiei. Potrivit studiilor
sociologice si analizelor economice, circa jumatate
din bugetul gospodariei medii romanesti se duce pe
mancare, avand o pondere de 2-3 ori mai mare decat
media europeana. Acum, restrictiile la alimente �
care in decembrie 1989 au justificat o buna parte din
revolta de atunci � nu mai vin "de sus� (de la
conducerea de partid, pentru asa-zisa plata a
datoriilor externe, cum era inainte de �89), ci ele se
refera la preturi si venituri. Adica, preturile sunt mari,
iar veniturile, mici! Inainte de �89, Romania (romanii),
de fapt a (au) platit datoriile externe, acum, Romania
face datorii externe. Si inca ce datorii! Sefa FMI,
Andreea Schaechter, spunea, in aceste zile, ca,
din nefericire, criza a lasat mostenire, iar nivelul
de indatorare a tarii s-a triplat: ca somajul in randul
tinerilor depaseste 20% si acest lucru trebuie
tratat cu seriozitate.

Avem, asadar, acum� alte constrangeri. Una
dintre ele� preturile si costul vietii � pe fondul
pierderii slujbelor � au inceput sa creasca alarmant
in Romania. Fapt sesizat si de Misiunea Fondului
Monetar International aflata la Bucuresti in perioada
21 ianuarie � 5 februarie pentru a debloca acordul cu
Romania. Printre altele, ce "uita� politicienii nostri
(apropo si de migratia de la oras spre sat)? Ca, in UE,
Romania se singularizeaza prin aceea ca are cel mai
bun teren agricol si cea mai mica productivitate
agricola, in conditiile in care mentinem cea mai mare
populatie ocupata cu producerea hranei. Drept
pentru care, nu doar din motive propagandistice si
electorale, cea mai mare problema a tranzitiei
postdecembriste ar trebui sa fie, dupa deceniile de
nepasare, problema agriculturii si a ruralului. La noi,
in Romania, de prea mult timp, prea multi oameni
lucreaza prea prost cel mai bun teren agricol din
Europa. Ceva-ceva se face in acest sens, insa
acestea ar trebui sa constituie preocuparea
numarul 1 a politicienilor nostri. Pana acum,
datorita nepasarii cronice a clasei politice, in
genere, s-a ajuns ca cealalta jumatate a tarii, cea
urbana, sa fie nevoita sa plateasca cele mai mari
preturi din Europa pentru a se hrani.

I-a pasat cuiva de acest lucru, in ultimii ani? Deloc!
Din cele mai vechi timpuri, politicienii romani s-au
rugat sa ploua in mai (ca aduce, chipurile, malai!) �
acum, sa ninga, si iata ca a nins! � dar niciunuia nu
i-a pasat cu adevarat de taranii Romaniei. Credeti,
cumva, stimati cititori, ca liderilor partidelor le pasa
de cele 3,5 milioane de amarati care produc circa
80% din mancarea noastra zilnica, acceptand atatea
umilinte? Nu! Desi problema ramane. Caci cea mai
mare problema a tarii noastre, in conjunctura
internationala actuala (cand toate preturile cresc),
ramane agricultura si ruralul.

Din pacate, cum remarca un analist politic,
"asasinarea sinistra a scornicesteanului a marcat
debutul metafizic al agoniei postdecembriste.
Romania s-a imbolnavit de blazare, ca toti muribunzii,
de altfel, si-si trimite in genunchi politicienii si fruntasii
justitiei sa bata temenele la ambasada licuriciului alfa.
Romania se comporta aidoma individului neinstare
sa decida asupra propriului destin si pare o tara lipsita
de capacitatea de exercitiu. Organismele transnationale
au pus-o deja sub curatela lor si o
batjocoresc cum le vine la mana.� Trist!
Poate (si) de aceea orasenii isi iau� lumea-n cap,
unii pleaca la tara, altii� din tara!

Lasă un comentariu