Prima clasa cu predare in limba romana de la Liceul "Bolyai Farkas„ din Targu-Mures si-a sarbatorit semicentenarul de la absolvire

Distribuie pe:

Infiintarea ei, in 1960 nu s-a facut nici printr-o constrangere,
nici printr-un ordin al cuiva, ci in mod optional. Sarcina de-ai
convinge pe copii de importanta desfasurarii invatamantului
liceal in limba romana a revenit regretatului profesor Bazil
Ciacoi, care a devenit si dirigintele clasei. O misiune grea si
de mare raspundere, avandu-se in vedere atat diversitatea
conditiilor sociale, cat si etnice. Intrebarea care-i framanta
pe cei responsabili de aceasta initiativa era daca se va
realiza acea sudura necesara intre atatea parti componente
atat de felurite, daca copiii de romani, maghiari si evrei din
care era constituita clasa se vor intelege intre ei, daca vor
reusi sa-si puna in valoare mai mult ceea ce-i uneste decat
ceea ce-i separa.

Rezultatul a fost cel scontat. Din aceasta incropire a iesit in
scurt timp o clasa de neegalat, care s-a remarcat atat prin
rezultatele din anii de scoala, prin reusitele lor profesionale
ulterioare, dar mai ales prin coeziunea sufleteasca, liantul care
a creat o solidaritate de invidiat. Oamenii acestia, plecati de
pe bancile liceului, care astazi apartine unei singuri etnii, sunt
un exemplu peste vremuri pentru ceea ce inseamna multiculturalism
si convietuire interetnica. Iar daca n-ar fi tinut
de-a lungul vremii si n-ar tine in continuare la aceste sfinte
valori umane, cu siguranta, asa cum sunt risipiti prin lume:
Canada, America, Israel, Germania, Ungaria, nu s-ar intalni in
fiecare an si n-ar fi fost prezenti nici la jubileul de cinci decenii
de la absolvire, care a avut loc in ultima sambata a lunii mai.
Ora de dirigentie s-a desfasurat in clasa de absolvire a
fostului lor liceu, in prezenta a doi dintre supravietuitorii
valorosului corp profesoral, care le-a indrumat pasii, iar masa,
la una din pensiunile orasului. Este vorba de profesoara lor de
chimie Rodica Reu (Cismas), devenita diriginta prin adoptie,
si de profesorul de fizica Klementisz Janos, amandoi aflati,
la acea vreme, in primul an de invatamant.

In banci au luat loc, din cei 32 ramasi in viata, 22 de
absolventi. Un procent foarte bun, de aproape 70 la suta, daca
avem in vedere cazurile de boala si faptul ca, astazi, majoritatea
au resedinta in cele mai diverse colturi ale lumii. Iata si numele
lor: Ady (Marton) Ildiko, Tiberiu Anghel, Bernat Pavel,
Gheorghe Remus Codoi, Dobrai Judita, Iacabovits (Schiff)
Viorica, Karp Gyorgy, Kiss (Krezsek) Julia, Kozma Janos,
Lacusta (Vaida) Brandusa, Nemes Pal, Vasile Oprea, Ecaterina
(Masca) Pop, Cornel Potimichi, Gheorghe Suciu, Sahin (Laszlo)
Monika, Schnitzer Ivan, Ujj Tiberiu, Petru Vaida, Vajda Istvan,
Kolumban (Simionescu) Antoaneta, Vass Peter.

Desi ajunsi la varsta deplinei maturitati, nu si-au pierdut nici
candoarea, optimismul si nici buna dispozitie. Amintirile din liceu
au fost readuse in actualitate prin interpretari cat mai originale,
iar, in calitatea sa de gazda, ing. Petru Vaida a dedicat momentului,
o poezie, creatie proprie, intitulata "Revedere�: "Eu va salut iubiti
colegi/ Prezenti la intalnire/As vrea sa cred ca cei absenti/Sosesc
cu intarziere. V-am pus prezent in anuare/ Si-i vad pe fiecare/
Ca-n anii cand eram colegi/ Prezente incantatoare. Deci, sa ne
bucuram acum/ De aceasta Revedere/ Lasand si griji si suparari/
Sa nu ne intristeze. Sa facem din aceasta zi/ Frumoasa sarbatoare/
Aniversand cincizeci de ani/ De impliniri reale. Va imbratisez acum
cu drag/ Si astept cu nerabdare/ Sa povestim despre trecut/
Prezent si viitor, cu fiecare.�

Momente pline de emotii care n-au scapat cronicarului clasei,
Ecaterina Pop, pentru a fi consemnate in voluminosul lor album,
ce dateaza din anii de liceu si tinut la zi, ca un document de
nepretuita valoare. El a adunat intre copertile sale istoria minunata
a unei clase, care va ramane un model pentru viitorime, pentru
scoala targumureseana, bantuita azi de stafia separatismului, si
care ar trebui studiat amanuntit de sociologi. Pentru ca aici nu
este vorba doar de o simpla colegialitate care a razbatut prin
vreme, ci de un nucleu puternic, sudat cu 55 de ani in urma,
dezvoltat prin realizarea unei fundatii proprii pentru ajutorarea
colegilor aflati in necazuri, intretinerea copiilor la scoli in
strainatate, facilitarea colegilor cu venituri mai modeste pentru
a-si vizita colegii din strainatate etc. La multi ani, tuturor!

Lasă un comentariu