Recent, am auzit de o initiativa legislativa privind
considerarea voluntariatului ca vechime in munca in
domeniul de activitate prestat. O propunere formidabila, mai
ales pentru tinerii carora la angajare li se solicita o anumita
perioada de experienta. Daca in tarile occidentale voluntariatul
are o traditie si un respect deosebit, la noi, dupa mai mult de
doua decenii de democratie, intr-o societate incercata de multe
incertitudini, inca nu-si gaseste rostul. Trist e ca ne-am insusit
de la capitalisti tot ce-a fost mai rau, alienarea, furtul intelectual,
sa nu-i spunem plagiat - foarte la moda in mass-media
romaneasca si in lumea "buna�, universitara, dar si in cea
politica, lipsa de respect pentru traditiile nationale, libertatea
de manifestare a celor dedati la sodomie� Mai zilele trecute,
am participat la o conferinta organizata de o asociatie cu
profil de activitate in resurse umane, unde s-a prezentat un
program de accesare a fondurilor europene, cu un proiect
de calificare in 13 meserii cautate pe piata muncii din mediul
rural. Am comentat intr-un reportaj despre acest proiect, in
stare sa satisfaca mai mult cerintele de pe piata muncii din
Uniunea Europeana, unde romanii au nevoie de o atestare
profesionala in meseriile ocolite de occidentali. De data
aceasta ma voi opri doar asupra unei noi meserii, pentru care
europenii acorda bani de calificare, "ingrijitor persoane cu
dizabilitati si persoane in varsta�, o meserie foarte solicitata in
Italia sau Germania, tari unde sute, poate mii de femei din
Romania ingrijesc, ii spala si vegheaza tihna si odihna unor
persoane in varsta, pentru un salariu de 1.000 de euro lunar, femei
care si-au lasat in tara familiile, copiii si vin acasa odata sau cele
mult de doua ori pe an, timp in care familiile sufera din punct de
vedere afectiv, nicidecum material. Intre timp, multe familii se
destrama, multi copii se ratacesc pe drumul vietii. Culmea ironiei,
in timp ce romanii ii spala la fund pe italieni sau nemti, batranii
nostri, tot mai saraci si singuri, uitati de fiicele plecate in lume,
servitoare la niste case cu mult mai putin valoroase decat cele de
la noi, asteapta sa le deschida cineva poarta de la ulita. Este
adevarat ca au aparut si la noi camine pentru batrani, unde se
asigura adapost si ingrijire pentru o suma frumusica, cu mult
peste pensia medie, in majoritatea cazurilor familiile achita
diferenta de cost si sunt linistite ca are cineva grija de batranii
familiei, ca nu sunt abandonati, lasati sa se descurce singuri.
Doamne fereste sa ajungi intr-un asemenea azil de lux, fiindca iti
numeri zilele care ti-au mai ramas si te topesti de dorul celor
dragi. Am vizitat multe din caminele de batrani din judetul Mures,
in ideea sa infiintez si eu un asemenea camin, o posibila afacere
de familie. M-am documentat chiar si in Statele Unite ale Americii
si pot spune ca se pot infiinta si la noi asemenea case la
standardele si pretentiile occidentale. Un singur lucru mi se pare
de nerezolvat, nici la noi, nici in strainatate, povara singuratatii,
sentimentul inutilitatii, faptul ca esti abandonat la o margine de
drum si ca doar din cand in cand mai vine un nepot, o nepoata
sau un fiu, o fiica si, in graba, cu o masca de dragoste pe fata,
intreaba: "Tu mai traiesti mos batran, sau draga mama, te simti
bine aici, ai tot ce-ti trebuie, ai doctor, leacuri�, ai cu cine povesti
si cine sa-ti stearga o lacrima de pe obrazul zbarcit!�. Nu pot sa
uit privirea in gol a batranilor pe care i-am vazut in azilele luxoase
din America, nu pot sa uit zambetul cald, optimist al prietenului
internat la Ideciu, cand imi vorbea despre o nepoata studenta la
medicina, care vine sa-l caute doar in ziua cand primea pensia.
Este foarte dificil sa comentez acest subiect, fiindca nu stiu ce
ajung si eu , mai ales ca imi bate la usa vremea cand unul dintre
noi va ramane singur. Se spune in popor ca fie barbatul cat de
rau sau femeia cat de apriga, ca tot mai buni sunt decat
singuratatea. Vreau sa spun ca pentru noi, romanii, obisnuiti sa
traim fericiti intr-o familie, cea mai convenabila solutie o reprezinta
petrecerea celei de a treia varste in casa noastra, acolo sa ne
gaseasca trecerea in vesnicie. Mai devreme sau mai tarziu, trebuie
sa invatam a muri frumos, linistiti, impacati cu noi insine, cu
Dumnezeu, cu lumea, sa putem privi inapoi cu mandrie, ca n-am
facut umbra degeaba pe pamant, ca am inmultit talantul pe care
ni l-a dat Dumnezeu. Ma bucur sincer ca si pe la noi se pune
problema voluntariatului la ingrijirea persoanelor in varsta. Ma
bucur sincer ca Primaria municipiului Targu-Mures are angajati,
in limita fondurilor disponibile, asistenti sociali pentru persoanele
singure, in varsta. Am aflat ca sunt femei angajate cu carte de
munca, femei serioase, care ingrijesc, gatesc, fac curat si
cumparaturi pentru persoanele singure, in varsta. Oamenii acestia
sunt mai fericiti la ei acasa decat intr-un camin. Cunosc o familie
de maghiari, persoane trecute de mult peste 70 de ani, domnul
Arpi este paralizat, deplasabil intr-un carucior, Anusneni il
ingrijeste, il spala, il plimba cu greu, au o singura fiica, in Ungaria,
care vine de cateva ori pe an in scurte vizite. Cat timp traiesc
amandoi, cu doua pensii se descurca. Ce vor face cand unul va
ramane singur�? Ideal ar fi sa-i caute niste tineri voluntari, in
acest sens am propus unei familii tinere sa-i ingrijeasca. Nu mai
cunosc ce s-a ales de aceasta propunere, dar vin cu o sugestie
catre toate cultele din Targu-Mures, de a organiza grupe cu tineri
voluntari care sa ingrijeasca persoanele in varsta. Am inteles ca
Liga Tinerilor Ortodocsi are cuprins in planul lor de activitate si un
asemenea obiectiv. Organizatiile de tineret se pot implica direct in
asemenea activitati coordonate de un Dispecerat de pe langa
Primaria Targu-Mures. Indiferent de confesiunea religioasa, de
etnie, de limba vorbita, asistarea persoanelor in varsta poate fi
sansa tinerilor de a deveni mai buni. Voluntarilor care participa
la actiuni caritative de ingrijire a batranilor sa li se recunoasca
vechimea in munca, eventual sa li se inmaneze un certificat de
calificare si de buna purtare.
