CORUPTIA, CEL MAI MARE DUSMAN AL ROMANIEI

Nu stim daca ea, coruptia, se trage chiar de la Adam si Eva. Este
posibil insa ca acolo sa se fi pus bazele ei. Cert este ca, dupa
adancimea radacinilor care face extrem de greoaie limitarea, fara a
vorbi de starpirea ei, e de multa vreme pe meleagurile omenirii. De
aceea nu putem afirma ca exista tara pe mapamond fara coruptie si
corupti. De asemenea, stim pe unde ea se poarta mai acatarii, si chiar
se poate face o cartografiere a ei pe tari. Un lucru este clar. Ea bantuie
mai puternic in tarile mai putin dezvoltate si pe care unii le numesc tari
bananiere, de unde se poate trage si o concluzie in legatura cu situatia
de la noi. Iar cei care si-au permis sa numeasca in decursul ultimilor
ani de atatea ori Romania tara bananiera, probabil au avut in vedere
tocmai acest lucru. Pentru ca nu sunt nici prosti si nici urati, din contra,
le umbla mintea, romanii, ca popor, ar avea fata de europeni si ceva
chiar mai mult, numai ca boala aceasta care ne-a intrat in oase cam de
multa vreme, si pentru care inca nu prea avem leac, ii face pe unii sa ne
aseze, geografic, pe alte continente.
Daca la capitolul coruptie rivalizam cu tarile africane sau sudamericane,
in peisajul european suntem categoric cei dintai, pentru
ca, fata de ei, ne putem mandri cu o coruptie nu dubla, ci la patrat. Iar
daca aceasta meteahna o adaugam la celelalte cate le avem, imaginea
noastra nu poate avea decat de suferit. Si mai mult decat atat, eticheta
simplei banuieli se extinde automat asupra fiecarui roman, suspectat
de a fi capabil de asa ceva sau de a face parte din tagma coruptilor. De
aceea, multi romani traitori pe alte meleaguri poarta ca o piatra legata
de picioare anatema coruptiei din tara din care provin, dar si a celorlalte
metehne, ca punct de pornire pentru oricare din relele pamantului.
Traditia populara spune foarte clar: "Cine fura azi un ou, maine va
fura un bou�. Iata ca asa si este. Morala si justitia comuniste
(din pacate, cea crestina mai putin), au
reusit in mare parte sa tempereze acest
fenomen, in sensul ca el a fost mentinut la
nivelul micii coruptii (emblematicele
pachete de tigari si cafea). Dar iata ca
odata cu castigarea libertatii de miscare
si de exprimare, formele acestea de
insusire abuziva, de spoliere a avutiei
nationale, de devastare a tarii si a bugetului
statului au explodat. Cu aceasta
s-au deschis larg portile marii coruptii, care
prin amploarea ei a pus in umbra mica
coruptie, fara insa a o slabi. A nu se crede
insa ca la "marea ciupeala� a avut acces
oricine. S-a format o anumita clasa, pe
care noi o numim eronat clasa politica,
care, dupa incropirea ei sub aceasta
denumire a trecut la transarea avutiei tarii,
lasandu-i destinul la voia intamplarii. In
felul acesta Romania a devenit in scurt
timp o mare prada bine pazita din care unii
s-au infruptat oficial, iar altii neoficial,
adica unii in cadrul legilor emise, iar altii
in afara acestora. Asa de fapt a si fost
conceput viitorul societatii romanesti inca
din 1989, ca o imensa autoservire, din care
doar cei dintai si-au prescris dreptul de a
luat totul si aceasta au si facut. Celor multi,
Dumnezeu cu mila!
Suntem de parere ca (si subliniem din nou
acest lucru, pentru a nu se crede ca suntem
un popor de lenesi, in schimb, de deceptionati,
da), la noi nu atat productivitatea
muncii scazute, pe care o invocam de atatea
ori, atunci cand vrem sa ne justificam lipsa
de randament economic, este o problema,
cat modul extrem de balcanic de repartizare
a rezultatelor muncii noastre. Adica, adevaratii
creatori si producatori de bunuri si
servicii, de proiecte si inventii majore sa
primeasca un salariu de mizerie, in timp ce
altii dijmuiesc pur si simplu in favoarea lor
rezultatul muncii altora. Nu intamplator ne
aducem aminte de spusele lui Lenin, atunci
cand punea bazele noii politici economice
in Rusia sovietica, speriat de cat se fura:
"evidenta si controlul, iata cheia succeselor
noastre�, punand astfel capat jafului din
economie, slogan care mai apoi a devenit
un puternic reper al economiei socialiste
bine inregistrata. Putem avea productivitatea
muncii de nivel american, daca din
ceea ce se produce doar o parte este
inregistrata si directionata spre buget.
Restul dispare, se risipeste prin gaurile negre
ale economiei subterane, prin circuitele
alambicate ale circulatiei marfurilor pana la
cumparatorul final, prin multimea de SRL-uri
capuse, care in loc sa dea valoare suplimentara
produselor o extrag, lasandu-i doar
pretul artificial marit, pentru a o transforma
in castiguri exorbitante si nemuncite. O alta
mare problema este cea a fiscalizarii
produselor. Bugetul statului se bazeaza in
cea mai mare masura pe aportul micilor
producatori si oameni de afaceri modeste,
in vreme ce marii producatori afaceristi sunt
lasati in afara sistemului. Ne intrebam, de
ce atunci cand a fost vorba de mobilizarea
de resurse la Buget, presedintele Basescu
si prim-ministrul Boc au apelat la taierea
pensiilor si salariilor, in vreme ce banii
necesari puteau fi recuperati de la evazioni
sti si de la cei din reteaua economiei
subterane? Intre timp, guvernul s-a schimbat,
reparatia s-a facut partial, dar marii evazioni
sti continua sa-si vada de treburile lor,
coruptii, de asemenea. Auzind cu ce sume
opereaza evazionistii si coruptii nostri, extrem
de multi la numar (milioane si milioane de euro
sunt scosi din circuitul national si orientati
spre propriul buzunar), ne putem imagina ce
a mai ramas bugetului, pentru treburile tarii?
O nimica toata. De aceea nu avem bani nici
pentru educatie, nici pentru sanatate, nici
pentru dezvoltare si nici chiar pentru apararea
tarii, care, iata, revine in actualitate. De
aceea suntem obligati, pentru a ne mentine
existenta pe linia de plutire, sa apelam la tot
felul de camatari internationali, gen FMI.
Trebuie sa recunoastem, suntem o tara in
care coruptia, mare sau mica si amandoua
impreuna isi fac de cap. Si nu de azi de ieri.
Ea a devenit endemica de multa vreme. Ea
rade totul si ne impiedica sa ne dezvoltam, sa
progresam. A trebuit sa vina un vicepresedinte
al Statelor Unite sa ne atraga atentia
ca, la ora actuala, cel mai mare dusman al
tarii noastre este coruptia interna, care ne
poate aduce chiar in situatia Ucrainei, si de
a ne pierde independenta. Pentru ca lasati in
voie, si in setea lor pentru imbogatire, oamenii
acestia n-au scrupule, oricand fiind gata de
tradare, de tranzactii care vizeaza securitatea,
unitatea si integritatea tarii: de la
industrii, resurse naturale pretioase, la secrete
militare si chiar transferuri de teritorii.
Asa ca, sa nu va mirati daca, peste noapte,
ne vom trezi cu o noua Regiune Mures
Autonoma Maghiara sau cu o solicitare
romaneasca pentru secesiunea Transilvaniei,
a Banatului sau poate a Olteniei. In decursul
vremii, daca am fi promovat un alt mod de
organizare si de conducere a societatii, altul
decat cel bazat pe furt si coruptie, cu
siguranta Romania, cu bogatiile si frumusetile
ei naturale de exceptie, s-ar fi aflat de mult
timp in randul tarilor de elita ale continentului.
De aceea ne intrebam cam de multa vreme,
din moment ce nu mai avem nici industrie,
nici agricultura si nici turism sau comert
propriu, de unde atatea vile si megavile,
autoturisme extra scumpe, mai scumpe si mai
somptuoase decat in cele mai dezvoltate tari
ale Europei si Americii. Un adevarat dezmat
imobiliar, dar si automobilistic, cum avea
sa aprecieze o elvetianca, care recent,
ne-a vizitat tara. Intrebam si noi, de unde
atata opulenta la unii cand salariul majoritatii
covarsitoare a cetatenilor Romaniei
se invarte in jurul cifrei de 800-900 de lei?
Oamenii de bun-simt saluta actiunile DNA,
care din pacate il infurie la culme pe dl primministru
al Romaniei, Victor Ponta (oare de
ce?), dar ne indoim ca, la amploarea si
adancimea coruptiei se va putea face ceva
istoric pentru aceasta natiune, care ar merita
cu totul alta soarta, pentru ca fenomenul este
prea inradacinat. Din pacate surprize vin chiar
din domeniile justitiei si ale puterii, ale
celorlalte institutii ale statului, chemate ele
insele sa lupte impotriva coruptiei. Or,
combaterea coruptiei cu corupti este pur si
simplu o gluma.
Apatia societatii civile este o alta cauza a
insucceselor in lupta impotriva coruptiei la
patrat, pe care o gestioneaza cu multa
generozitate Romania. Prin atitudinea ei mai
ferma atat in viata de zi cu zi, dar si la urne, ar
putea da tonul atat pentru dezavuarea
coruptilor, care vor sa ne mai conduca, cat si
pentru un curaj mai mare al celor angajati pe
taramul luptei impotriva coruptiei. Pentru ca,
la umbra coruptiei nu poate creste nimic util
si sanatos, iar atata vreme cat nu vom lua
taurul coruptiei de coarne, Romania va ramane
pe vecie tributara unui destin nefericit.

Lasă un comentariu