Viata nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a
fost si eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumneze
u si Copilaria mi-aumai ramas, marturie a tot ceea ce am fost.
Doamne, cum sa uit lacrimile mamei care dilatau noaptea intepenita
pe umerii ei ca o durere!
Doamne, cum sa-mi uit copilaria prin care alergam descult de la un
capat la altul si soarele umbla pe varfuri, ca pe propria-i rana, sa nu-mi
trezeasca amiaza!
Cat despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta in
gand ca pe tata plecat intr-o zi sa stea de vorba cu tine si de atunci
focul din soba s-a stins...
Ziua aceea o tin in loc de inima si astept usor si fara urma voi pleca
si eu.
Oare, il voi intalni pe tata?
