Omul se naste, invata, lucreaza, se
pensioneaza, si apoi� ! Cam acestea
ar fi, in linii mari, etapele vietii
petrecute de catre fiecare om pe acest
pamant. Unii ajungem mai repede
sau mai tarziu la acest punct al
incetarii activitatii cu ajutorul literei
legii. Acest "punct terminus�, al
incetarii activitatii, noi il numim sau
ne-am invatat asa sa-i zicem:
PENSIONAREA!
Pentru unii, ajunsi in aceasta etapa
a vietii, inseamna o incununare a
succesului personal, pentru altii,
incheierea unei activitati, pentru o
mare majoritate de oameni � o mare
dezamagire si regret, iar pentru o alta
categorie inseamna necaz, suferinta,
suparare, esec in urma unui accident
sau a unei boli incurabile�!
Dar oricare ar fi motivul pensionarii,
aceasta postura de "pensionar�
provoaca frisoane reci pentru unii
guvernanti sau functionari publici,
atunci cand in fata lor se infatiseaza,
cu un chip blajin, tacut si resemnat,
cu jalba in mana, plina de continutul
unor nemultumiri, nedumeriri si
nedreptati, "nefericitul pensionar�!
In mijloacele de transport in comun,
in cadrul unor institutii publice, care
au ca obiect si rezolvarea problemelor
pensionarilor si ocrotirea lor prin lege,
El, pensionarul, ramane un "paria� al
acestei societati. Iar in unele cazuri
chiar si al propriei familii.
El, pensionarul, care a lasat acestei
societati contemporane ceva din
energia sa, din rezultatul activitatii
sale, care societate, la randu-i, sa
poata avea ce distruge si altera, chiar si
notiunea de "valori morale� si de bunsimt
si morala crestina�!
Dar asta este o alta discutie si nu ma
incumet sa o aduc pe acest subiect!
Ramanem la conditia in care se
gaseste pensionarul in randurile de fata,
care, din prea multa modestie sau
resemnare, nu si-a facut publice "pasurile�,
convins fiind ca si asa nimic nu
se mai poate remedia sau rezolva
privind reabilitarea conditiei pensionarului
in cadrul unor norme etice morale
si de respect.
Personal, am fost nevoit de imprejurari
sa ma intalnesc, in calitate de
"pensionar�, cu diferiti factori de decizie
in cadrul unor institutii (unele cu mare
"staif� in ierarhia societatii) si, sincer
va spun ca nu mi-a venit sa cred ca
un pensionar poate sa "beneficieze�
de un asemenea tratament si grad de
indolenta, superficialitate si, uneori,
de nedreptate, cauzate de acesti asazi
si "decidenti�!
Si, pe cand eram aproape gata,
convins sa ma resemnez si sa ma
aliniez si eu marelui "pluton� de
pensionari marginalizati si defavorizati
la toate capitolele, iata-ma intr-o zi in
anticamera directorului executiv al
Casei Judetene de Pensii Mures,
doamna ec. Eugenia Neagoe.
Sunt intampinat si invitat, cu
eleganta (!), de o tanara secretara sa
ocup un loc si sa-mi motivez prezenta
mea "inopinata��! (spun inopinata,
pentru ca privirea mea se opreste pe
ORARUL de audiente, afisat pe usa,
care nu era in concordanta cu prezenta
si motivul meu acolo).
Cu scuzele de rigoare, precum si
invatat de unele obiceiuri pe care le-am
vazut la alte institutii, obisnuit de a fi
trimis la plimbare, imi descarc naduful
doleantelor mele in ritmul de mitraliera
si apoi astept, cu inima cat un
purice, raspunsul.
Dar, surpriza! Domnisoara secretara
ma asculta cu rabdare, apoi formeaza un
numar de telefon, spunand ceva in
soapta si apoi se asterne linistea.
Dupa cateva momente, usa se
deschide si, din cadrul usii, isi face
aparitia doamna director care, cu o
eleganta nemaiintalnita, ma invita in
biroul pe care il administreaza si, pe un
ton politicos, ma invita sa iau loc.
Precipitat si uluit in acelasi timp, uimit
de o asemenea primire, mi-am pierdut
aproape tot firul expunerii problemei
mele. Doamna directoare, caznindu-se
sa ma aduca pe firul problemei mele,
cred ca pentru acest motiv a omis sa-mi
ofere un pahar cu apa. Dar sunt ferm
convins ca era pregatita pentru aceasta
primire protocolara. Bunatatea si
blandetea de pe chipul dansei spunea
aceasta, dar pentru dansa era mai
importanta rezolvarea situatiei mele.
Drept pentru care si-a sunat subalternele
din sectoare, avizate pentru
solutionarea cauzei mele. Doamnele de
la serviciul contabilitate, doamna
jurist Alina Mesaros s-au prezentat in
biroul doamnei directoare, dandu-le
sarcini precise fiecareia in parte.
Vazand atata operativitate, atat de
multa implicare din partea tuturor celor
de fata, va marturisesc ca am ramas uimit
si placut impresionat.
Problema mea a fost solutionata!
Felicitari intregului colectiv de munca din
aceasta institutie! Si pentru multa
vreme, daca nu chiar pana la sfarsitul
vietii mele de "pensionar de boala�,
aceasta intamplare fericita va fi un
exemplu de respect, cinste si onoare
pentru rezolvarea unor cauze ale
celei mai marginalizate si defavorizate
categorii ale societatii
noastre: PENSIONARII!
Acea categorie de functionari publici,
amintiti in randurile acestui
articol, reprezinta un model de lucru
in activitatea lor. Si daca vor uita, peste
cateva zile, continutul acestui articol,
si cand vor merge acasa la parintii lor,
privindu-i in ochi, atunci poate ca isi
vor aminti ca si ei � parintii � sunt
"pensionari� sau viitori pensionari!
Un gand de incurajare si speranta
in indreptarea si reconsiderarea
atitudinii lor fata de aceasta categorie
numita PENSIONARI, daca tot ocupam
un loc fruntas in statisticile mondiale,
ca fiind tara cu cele mai multe biserici
si cu cel mai mare numar de credincio
si ortodocsi, va invit sa luati aminte
de un verset biblic, care reprezinta, de
fapt, "Regula de Aur� in comportamentul
fiecarui crestin: "Tot ce voiti sa
va faca voua oamenii, faceti-le si voi la
fel� (Mat.: 7:12).
Nu sunt sigur daca acest colectiv
exceptional de la Casa de Pensii a
Judetului Mures, au in spiritul lor de
munca acest verset din Evanghelia lui
Matei, dar atat pot sa stiu ca domniile
lor si-l insusesc, cu responsabilitate si
cu mult respect, cinste si onoare!
Aceste insusiri nu vor iesi niciodata
la pensie!
IOAN VLAD, pensionar
