Adio, Mihai Sin!

Zilele trecute, a sunat lung telefonul in redactia din Bucuresti a
revistei noastre, "Egy�tt-Impreuna�. Eram la masa de lucru si nu am
dat prea mare importanta, am lasat sa sune, dar dupa ce am vazut ca
nu se mai opreste, am ridicat receptorul. La capatul celalalt a liniei
era Hajdu P�ter, baiatul unchiului meu, Zolt�n, singurul membru � in
afara de mine � al familiei Hajdu care a mai ramas in viata. P�ter suna
din Ajka, dintr-un oras din Ungaria, aflat in apropierea granitei cu
Austria, si, cu o voce inspaimantata, mi-a spus doar atat: "A murit. A
murit, la Targu-Mures, cel mai bun prieten roman al nostru, Mihai Sin�.
Aceasta veste tragica m-a luat prin surprindere, de parca m-a lovit
trasnetul. O clipa nu am putut sa scot nicio vorba, pur si simplu mi s-a
taiat respiratia. Eram atat de surprins ca nu am putut spune mai mult,
decat: "Nu este adevarat! Nu poate sa fie adevarat!�. Il vad si acum pe
Mihai Sin, cum il felicita pe Victor Rebengiuc, cu prilejul decernarii
premiului la Gala Uniunii Teatrale din Romania (UNITER), pe scena Salii
Mari a Palatul Culturii din Targu-Mures. "Este incredibil, incredibil�,
i-am spus la telefon lui P�ter. Cine ar fi crezut asa ceva, doar acum
cateva zile l-am vazut cand a citit discursul sau de felicitare si nu a dat
semne ca abia mai poarta povara celor 70 de ani care ii apasa pe umeri.
Dimpotriva: cu o tinuta eleganta, care impune respect, si-a prezentat
omagiile sale in fata unei personalitati de exceptie a artei teatrale
contemporane din Romania.
Trebuie sa stim sa acceptam decizia nemiloasa a Destinului: unul
dintre cei mai exceptionali reprezentanti ai prozei romane moderne,
Mihai Sin, a plecat pe neasteptate dintre noi, la varsta de 72 de ani.
Mihai Sin s-a nascut in 5 noiembrie 1942, in Fagaras. In 1965 a absolvit
Facultatea de Filologie a Universitatii "Babes-Bolyai� din Cluj. La TarguMures a lucrat ca profesor, in mai multe scoli. A debutat cu o schita in
revista Steaua, in 1966. Este autorul unor carti care s-au bucurat de o
buna primire, atat din partea criticilor, cat si din partea cititorilor. O
dovada a aprecierii muncii sale este si Premiul Uniunii Scriitorilor si, nu
in ultimul rand, modul in care a scris despre activitatea sa, ca prozator,
Marian Popa, in cele doua volume ale sale, intitulate "Istoria literaturii
romane de azi pe maine�(2009).
Mihai Sin a publicat trei volume de nuvele (in 1973, 1979 si 1989). De la
El eu am citit trei romane, scrise in 1975, 1978 si 1985, si un volum de
publicistica, foarte valoroasa, aparut in 1983.
La inceputul anilor 1970 s-a legat intre noi o prietenie sincera, plina
de respect, tocmai in perioada in care Romulus Guga si Dan Culcer
lucrau la redactarea revistei culturale "Vatra�, care tocmai atunci a
fost lansata la Targu-Mures. In vremea aceea, Mihai Sin era colegul
meu scriitor, impreuna cu Romulus Guga si Dan Culcer, cu care ma intalneam
in fiecare zi, deoarece redactia revistei "Igaz Sz��, condusa de mine, si
redactia revistei "Vatra� erau una langa alta, in aceeasi cladire.
Multe amintiri placute ma leaga de cei trei exceptionali fosti redactori
ai "Vetrei�. Acum, cand trebuie sa-mi iau ramas bun de la Mihai Sin,
simt acelasi sentiment care ma cuprinde de fiecare data cand pleaca
dintre noi cate un prieten apropiat: intr-un fel, am murit si eu din nou,
deoarece toti cei care au facut parte, intr-un fel sau altul, din viata
mea, nu mai sunt. Acum am devenit mai sarac prin plecarea lui Mihai
Sin� Prin El m-am apropiat si mai mult de Luntrea lui Charon.

Bucuresti, 7 mai 2014

Lasă un comentariu