Coltul spiritual
Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat!

Distribuie pe:

POVESTEA COPACULUI
CARE L-A PLANS PE IISUS

Se spune ca, pe vremea
cand Hristos colinda lumea
ca sa-si spuna invataturile,
nu era, niciunde, copac mai
falnic si mai mandru decat
salcia. Inalt, trufas, drept,
cu ramurile gata sa raneasca
albastrul cerului, asa
era atunci salcia. Un astfel
de copac s-ar fi aflat si in
apropiere de Sinedriu,
unde Pilat din Pont Il
judeca pe vinovatul fara
vina de atunci, Iisus. Il asculta,
Il privea, Il judeca si nu gasea
in El nicio vina. Dar, isi spusese
Mesia, si trebuia sa fie dat ca
exemplu si altora.
Asa ca Pilat a chemat strajile
si le-a spus sa faca ce-or sti, dar
sa-l schingiuiasca pe judecat
pana va recunoaste ca e vinovat.
Ostenii au gasit cu cale sa rupa
din ramurile delicate, dar ferme,
zvelte si puternice ale salciei din
gradina, cateva nuiele, cu care
sa-l "croiasca� peste tot trupul
pe condamnatul dat pe mana lor
de Pilat. Si au rupt si iar au rupt
crengi usturatoare din copacul
falnic... Salcia privea cu ingaduinta
excesul soldatilor, caci nu
banuia pentru ce foloseau ei
acele ramuri.
Dar, dupa o vreme, Iisus a fost
adus in gradina si legat chiar de
tulpina salciei. Hainele i-au fost
smulse fara mila, mainile si picioarele ferecate, iar calaii s-au pus
sa-l loveasca tocmai cu ramurile
rupte mai devreme. Din trupul
Mantuitorului tasnea sange navalnic
si rosu si salcia s-a cutremurat.
S-a ingrozit. S-a pus pe bocet si
jelit. Se spune ca se simtea vinovata
ca devenise, fara sa vrea,
obiectul de tortura al lui Iisus. Si,
din mandra cum fusese de inaltimea
si tulpina sa dreapta, salcia
si-a aplecat pe data, cuprinsa de
durere si rusine, ramurile. Si atata
le-a aplecat de a ajuns cu ele la
pamant. A sarutat cu frunzele sale
firul de iarba si a cerut iertare lui
Hristos. De-atunci salcia inalta/nu
s-a mai uitat in sus/si-a ramas asa
plecata/ca sa-L planga pe Iisus.
Iar Domnul, care nu varsa o
lacrima, care luase asupra Sa
toate pacatele lumii, care iertase
intreaga omenire, i-a dat si salciei
indurare si crezamant. De
atunci, copacul mandru nu a mai
existat. Salcia a ramas cu ramurile
plecate si plangarete sa
strajuiasca lumea.
Cunoscand povestea aceasta,
multi batrani au plantat la mormintele
lor astfel de copaci, care
sa planga in tacerea celorlalti si
pentru mortii lor, cand Il plang,
de-o vesnicie, pe Hristos.

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

Lasă un comentariu