In inima Levantului, in partile Paflagoniei, este o vestita Biserica
inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si numita Fratrinomul. Si
fiind aceasta odinioara aproape ruinata, iar locuitorii tinutului aceluia
putini si saraci, nu se gasea nimeni s-o repare si s-o innoiasca.
Iata, insa, ca o ceata de copii luasera obiceiul sa se joace in locul
acela pustiu si parasit, iar printre acestia se afla si unul mai pirpiriu si
mai sfios din fire, pe care totdeauna ceilalti il intrecea la jocuri si faceau
haz pe seama lui, necajindu-l foarte tare. Iar bietul copil, satul sa fie
mereu invins si umilit de tovarasii sai de joaca, intoarse intr-o buna zi
privirile inlacrimate catre acea biserica a Sfantului Gheorghe, rugandu-se
asa: "Sfinte Gheorghe, bunule, ajuta-ma sa biruiesc si eu macar odata la
jocuri, si-ti voi aduce in Biserica o bunatate de placinta, cum numai mama
stie sa faca�. Si deodata, prinse copilul a obtine biruinta dupa biruinta in
jocurile cele copilaresti, de nu le venea celorlalti sa-si creada ochilor!
Deci, plin de mare bucurie si recunostinta, copilul dadu fuga acasa si
se ruga de mama-sa sa-i faca o placinta pentru a o darui Sfantului
Gheorghe, dupa cum ii fagaduise. Induiosata de rugamintile copilului, dar
avand si mare evlavie la Sfantul Mucenic, femeia facu o placinta de-ti lasa
gura apa, iar copilul se grabi sa ajunga cu ea calda, dinaintea altarului.
Dar, trecand pe acolo niste negustori si intrand sa se inchine in
Biserica, se imbiara sa manance placinta cea bine mirositoare, sub
cuvant ca Sfantul n-are trebuinta de bucate pamantesti.
� "S-o impartim si s-o mancam noi, iar in locul ei sa punem tamaie, ca
sa fie de cinstirea Sfantului!�.
Si asa facura. Numai ca, terminand de mancat si voind sa iasa din
Biserica, nu mai dibuiau usile, care se faceau mereu ca zidul dinaintea
lor. Speriati, oamenii prinsera a se ruga si pusera la altar cate un ban de
argint, dar calea tot nu le fu deschisa. Apoi pusera cate un ban de aur,
iar in cele din urma cate-o punga intreaga, si numai atunci putura sa
iasa, ducandu-se intr-ale lor. Si cu banetul acela s-a inceput, zice-se,
innoirea acelui sfant lacas, mai frumos decat fusese vreodata, caci
auzind de acea minune, multi drept-credinciosi sarira intr-ajutor, nu
numai din tinutul acela, ci si din cele invecinate.
Iar in acea Biserica semne si minuni nenumarate s-au savarsit de-a
lungul vremii, aratand puterea si cinstea intru care Sfantul Gheorghe e
tinut de Dumnezeu si reamintind vesnic ca, puritatea copilariei e temei
de sfintenie si cheie a Imparatiei Cerurilor.
Va salut crestineste cu bucurie, pe fiecare dintre dumneavoastra:
Hristos a Inviat!
Parintele GHEORGHE SINCAN,
Paroh la Targu-Mures
