Ca in fiecare primavara, din nou ne miram de floarea curata a ciresului,
marului, parului, prunului, "semn al sarbatorii inalte care s-apropie�.
Ca de fiecare data traim vesnicia acestui pamant, dar si Clipa si, sub roua cereasca, in
lumina ca miezul painii albe, mai murmuram o data versul lui Grigore Vieru:
"Te-ai dezbracat de noapte/ Ca de camasa,/ Ah, creanga de mar!//...// Pe aer culcata,/
Cu pletele umede, verzi,/ Numai mireasma�.
Sub incaruntita geana a inaltului, in tremurul florilor tuturor gradinilor, izvoarele parca
beau laptele cerului, sub stergarele tricolore ale vazduhului veghind neuitarea neamului
nostru vesnic in credinta inimii romanesti si a Domnului.
Cand "flori rasar si curg izvoare�, cu candela reaprinsa a sarbatorii ne cheama
bisericile � clopot prin matasea de primavara a zilei.
Intr-o lume in care tot mai mult ploaia nu mai poate spala pamantul de rele, intr-o lume
plina de Iude, simtim acel enorm ochi al cerului urmarindu-ne, ca o binefacere. Ca o
impacare cu noi insine.
Acum, cand pasim "cu vin si miei� pe pamantul pregatit "de flori si iarba�, sub sarutul
luminii pascale pe tampla credintei � izvorul fundamental al natiei noastre, crez si unire cu
Dumnezeu, la porti, din nou auzim batand viitorul!
HRISTOS A INVIAT!
