VRAJA PRIMAVERII

Incet, cu poticneala o primavara vine

Sa ia in stapanire pamanturi noi sub soare,

Manand din urma iarna ce inca se mai tine

De cate-o noapte rece, de-o inghetata boare.

Nimic nu-i sta in cale, nimic nu mi-o opreste

Cand soarele cu dansa se trec la brat prin lume,

In urma lor padurea, chiar si campul inverzeste,

Iar florile din lunca povesti incep a spune.

Aripile de vanturi se vor inmiresmate

Cand prin livezi in floare se plimba-n nesfarsit,

Gandind de-acum in taina la piersici aromate

Ce-or atarna in vara pe ramuri, negresit.

In zumzet de albine, in cant de ciocarlie,

In frustul lacrimioarei si-n alb de ghiocei

Smerita primavara renaste-n iasomie,

In cei melini salbatici, in florile de tei.

Si-n sufletele noastre inalte porti deschide

Lumina sa patrunda, pe toti sa ne-nfioare,

Si-a noastre simturi toate cu vraja le cuprinde

Sa lacrimam in taina cand vom privi o floare.

Lasă un comentariu