Incet, cu poticneala o primavara vine
Sa ia in stapanire pamanturi noi sub soare,
Manand din urma iarna ce inca se mai tine
De cate-o noapte rece, de-o inghetata boare.
Nimic nu-i sta in cale, nimic nu mi-o opreste
Cand soarele cu dansa se trec la brat prin lume,
In urma lor padurea, chiar si campul inverzeste,
Iar florile din lunca povesti incep a spune.
Aripile de vanturi se vor inmiresmate
Cand prin livezi in floare se plimba-n nesfarsit,
Gandind de-acum in taina la piersici aromate
Ce-or atarna in vara pe ramuri, negresit.
In zumzet de albine, in cant de ciocarlie,
In frustul lacrimioarei si-n alb de ghiocei
Smerita primavara renaste-n iasomie,
In cei melini salbatici, in florile de tei.
Si-n sufletele noastre inalte porti deschide
Lumina sa patrunda, pe toti sa ne-nfioare,
Si-a noastre simturi toate cu vraja le cuprinde
Sa lacrimam in taina cand vom privi o floare.
