In anul 1902 avea loc, la Tusnad, Congresul Secuiesc,
moment esential din istoria relatiilor romanilor cu
secuii, document important aducand un plus de informatii
atat de necesare vietii sociale de atunci si a celei actuale
din Ardeal. Tinut sub patronajul Guvernului de la Budapesta,
recunoscut ca fiind cel mai sovin guvern al vremii de atunci,
sub presedintia contelui Desserwffy, vicepresedinte al Casei
Magnatilor (Senatul), presedinte al Asociatiei Economice
Maghiare, Congresul de la Tusnad a scos in evidenta, cu
preponderenta, legaturile stranse intre secuii din Ardeal, din
zonele Mures, Odorhei, Ciuc, Trei Scaune si Romania, Regatul
de dincolo de Carpati, confirmand faptul ca acele tinuturi
formau atunci o importanta unitate economica cu Romania.
Reiesea ca unirea Ardealului cu Ungaria, la 1867/1868, nu a
schimbat, deloc in bine, soarta secuilor, care, din cauza
conditiilor severe, vamale, inspre Romania, nu mai aveau de
unde sa-si mai procure alimente, in primul rand cereale,
produsele secuiesti nu puteau fi vandute pe piata budapestana,
ca transportul scumpea prea mult articolele
industriale, produse de secui, care, scria un ziar al timpului,
"raman fara valoare si lipsa de cumparatori�, singura
avutie fiind "exportul si importul cu Romania�. Ba,
mai mult, "tinerii secui, care au invatat meserii � se
spunea la acel congres � nu sunt primiti in
intreprinderile din Ungaria si nu pot gasi plasament
decat in Romania�, iar secuii emigranti se simt acolo
"foarte bine in mediul romanesc�. Renuntand la
utopica idee a "statului national maghiar�, imposibil
de realizat, "secuii trec, in masa, frontiera, cautandu-si
mijloacele de trai in vecina Romanie�. Numai din
Remetea Giurgeului, peste 500 de secui au plecat in
Romania. Reiesea, la acel congres, cat se poate de
clar ca, "oricate favoruri si usurari s-ar promite
secuilor, ei, totusi, se simt mai bine in Moldova, unde
munca lor se plateste mai bine si, astfel, castigul e
mai mare�. Secuii treceau frontiera sub indemnul:
"Nu-i tara ca Moldova, in care sa poti face mai usor
si mai multe parale�. De la Ata, Bour, Hangu, Damuc,
ei se intorceau cu parale frumoase, care le ajungeau
pentru trebuintele de peste iarna si pentru platirea
darilor. Ospitalitatea oamenilor locului, valoarea mai
mare a muncii prestate, toate sunt in favoarea
secuiului, neobligat sa plece in America, secui care
uneori putea castiga chiar o avere!
Asadar, "ridicarea socio-economica a secuilor � se
preciza in concluziile Congresului � nu-i posibila
decat in stranse legaturi cu teritoriile de dincolo de
Carpati�, necesare fiind cai de comunicatii mai
numeroase, tratate comerciale, favorabile cu Romania,
posibilitati "mai usore de emigrare pentru secui in
Romania, ca sa nu fie siliti sa ia drumul Americii�.
Pastrate in volumul "Szekelykongresszus�,
documentele Congresului au o mare valoare
documentara. Din pacate, ca de obicei, guvernantii
romani, desi volumul amintit a fost prezentat, de catre
dr. Liviu Campeanu, fiul protopopului Elie Campeanu
(1859-1937), insotit de un memoriu, Serviciului Central
de Informatii, fiind inmanat chiar profesorului
C. G. Giurescu, pe atunci ministru al Propagandei,
nu au stiut sa foloseasca aceste documente
exceptionale pentru a contracara motivele invocate,
de catre unguri, privind revendicarile lor asupra
Ardealului, mai ales cele de ordin national-economic,
in anul 1940, inainte de Diktatul de la Viena.
Guvernantii romani au pierdut (si pierd), nesocotind
tocmai "importanta contra propagandei fata de
avalansa propagandistica a Budapestei�, care se
zbatea pentru manipularea si "readucerea secuilor
nenorociti� in cadrul utopicei Ungarii Milenare,
plecand din convingerea ca "Ungaria nu poate pastra
mult timp Secuimea (�), fara a i se da si restul
Ardealului�. Nici macar Mihai Manoilescu, ministrul
Externelor de atunci al Romaniei, nu a dat nicio
importanta acestui document, neluand, din pacate,
in considerare aceste argumente irefutabile.
Colonizati "pe plaiurile Ardealului de Rasarit�,
secuii "gaseau, asadar, conditii de trai in Tara
Romaneasca, mai favorabile decat in America si
Canada�. Traind impreuna cu romanii, secuii "au fost
amagiti si ademeniti, de catre puternicii maghiari ai
timpului, sa vina in acest tinut, de fagaduieli serioase
ca nu vor plati, nicicand, impozite catre regii unguri�.
Numai ca regii unguri nu s-au tinut de cuvant. Asa se
face ca, amenintati, ei "gaseau adapost si scut pe
pamantul romanesc vecin�, aliati ai lui Mihai Viteazul,
iar atunci cand urgia armatelor Mariei Tereza s-a
abatut, la Madefalau-Ciuc, asupra lor, ei n-au acceptat
supunerea neconditionata si au scapat, fugind, peste
hotar, in Moldova�.
La Congresul din 1902 s-a spus raspicat, clar ca
"Unirea Ardealului cu Ungaria, la 1867/1868, nu a
schimbat in bine soarta secuilor, ca asteptata ridicare
social-economica a secuilor e posibila doar prin
"stranse legaturi cu teritoriile de dincolo de Carpati�.
Expansiunea acestui tinut se producea spre Romania,
nu spre Ungaria! De ce, oare, se tindea si atunci, si
se tinde si azi, spre "ruperea acelor tinuturi secuiesti
din teritoriul Ardealului, din stravechiul pamant
romanesc�? Atunci, in 1902, la Congresul Secuiesc
de la Tusnad, "reprezentanti de frunte ai populatiei
secuiesti (maghiare) din judetele Mures � Turda,
Odorhei, Ciuc si Trei Scaune, care formau fostele
scaune secuiesti, judete aflate atunci in Imperiul
Austro-Ungar, si-au proiectat dezvoltarea lor in
stransa legatura cu cea a Regatului Romaniei�. Este
regretabil ca, dupa decembrie 1989, liderii politicii
maghiare din judetele Harghita, Covasna si Mures,
desi se gasesc in inima Romaniei, si-au proiectat
viitorul sub forma unei enclave etnice autonome in
sfera de influenta a Budapestei!�.
Marturii deosebit de importante privind legaturile
dintre romani si secuii de la inceputul secolului XX
gasim in notele de calatorie ale marelui istoric Nicolae
Iorga, intitulate "Prin Secuime�, publicate in cartea
"Neamul romanesc din Ardeal si Tara Ungureasca la
1906�. Intr-un articol publicat in "Ramuri�, inchinat
lui Nicolae Iorga, istoricul Ioan Lupas se referea la
preocuparile savantului: "Intre scriitorii cei mai mari
ai neamului nostru, de la Eminescu la Nicolae Iorga,
nu stiu sa mai fi fost vreunul care sa se fi interesat atat
de aproape, cu deopotriva dragoste si pricepere, de
soarta romanilor ardeleni, sa-si fi luat ragaz a cutreiera
Ardealul in lung si in lat, ca sa cunoasca, sub toate
raporturile, traiul acelor romani necajiti si ingenuncheati�.
Iorga nu se multumeste "cu relatarea nuda�,
ci se opreste la "aspectele relevante ale asezarilor�,
privind satele secuiesti "din barne si sindrila�, portul,
alaiul de nunta din Ghimes, taranii purtand "vesmantul
romanesc�. Contrazicandu-l pe istoricul ungur Toth
Zoltan, Nicolae Iorga scrie despre slujbele religioase
"in bisericile cu credinciosi romani maghiarizati prin
locurile Ghimes si Palanca, "unde asistam la asimilarea
romanilor, tocmai datorita indelungatei convietuiri
pasnice si inrudirii de sange cu cuceritorii�.
Plecand din Brasov, cu trenul "plin de acesti tarani
cu caciuli, sumane scurte (�) si itari varati in cizme,
care seamana a fi romani, fiindca acum 1.000 de ani
au deprins, de la romani, cum trebuie sa se imbrace
fiinta omeneasca�, Nicolae Iorga trece prin "satele
secuilor�, "pe unde au cutreierat ostile romanesti, cand
Mihai Viteazul a venit sa cuprinda Ardealul (�), prin
Sepsi - San�-Giorgiu (Sf. Gheorghe), si Vasarheiul
(Targu Secuiesc), "sate bune, in subtioara dealului�,
pe unde, desi exista doua biserici, deci una romaneasca,
"romanii n-au putut pastra in unele locuri, mai
ales in aceste parti, limba lor romaneasca�. Romanul
nu mai stie nici macar cat trebuie pentru a spune: "Sunt
roman!�. Preotul le face liturghia in limba strabunilor,
dar "abia daca se afla vreunul care sa ocupe locul
de cantor sau credinciosi care sa fie in stare a spune,
in graiul nostru, rugaciunile cele mai trebuincioase
(�) Mediul strain impune limba straina. Pana si
preotii, cand sunt nascuti in aceste parti, au accentul
stricat, si unii din ei ajung iarasi a vorbi numai cu
greu romaneste (�) Napaditi de un numar covarsitor
de coloni militari (�), romanii nu si-au mai putut
pastra identitatea lingvistica, confesionala si culturala�.
Insa, peste tot "recunosti insusirile neamului nostru�,
ale celor pierduti in mijlocul secuimii. Tusnadul,
Borsecul, Sumuleul, Siculenii, Vaslobenii, Gheorghenii,
"toata imparatia de stanca si uriase paduri� ii ofera
marelui istoric Nicolae Iorga prilejuri de comparatii si
concluzii lamuritoare.
Sedinta din 19 februarie 1920 a Adunarii Deputatilor
a fost condusa, ca presedinte, de istoricul Nicolae Iorga,
care i-a dat cuvantul deputatului I. Fay sa se adreseze
Adunarii, in primul Parlament al Romaniei Mari de
dupa actul unirii de la 1 Decembrie 1918, in numele
secuilor din Transilvania, cu formularea succinta:
"Domnule dr. I. Fay!�. Rasfoim "Dezbaterile Adunarii
Deputatilor pe perioada 1918-1920�, si ne oprim la
cuvantul acestuia de la pagina 594, spicuind cateva
afirmatii: "Anume vreau sa vorbesc ceva despre
poporul secuilor. (�) Avand nadejde ca interesele sale
vitale vor fi ocrotite in marginile noului stat, secuii au
primit cu liniste si cu incredere unirea cu Romania.
(Aplauze prelungite) (�) Nu tagaduiesc ca au fost si,
poate sunt, si din aceia care, accentuand lozinci de
agitare, au voit sa tulbure linistea inteleapta a secuimii,
prin lipsa de constiinte si cu usurinta. Dar, domnilor
deputati, acestia nu au nicio insemnatate serioasa. (�)
Este, insa, o frazeologie nabadaioasa cu care
conducatorii care si-au pierdut ostirile mai incearca
apusa lor putere si fac pe disperatii politici (�) In acest
enorm timp, partea cea mai mare a vietii secuimii am
trait-o ca un copil vitreg al statului ungar. (Aplauze
prelungite). Viata traditionala, separata, a acestui
popor a cazut jertfa tendintelor maghiare de unificare,
soviniste, aproape tot asa ca si existenta altor popoare
vechi, locuitoare pe teritoriul statului ungar! (Aplauze
unanime. Strigari de bravo). Cat de dezvoltata a fost
constiinta existentei separate a secuilor, fata de orice
alt popor, si chiar fata de fratele sau maghiar, este destul
sa o dovedesc cu indicatia eclatantului fapt istoric ca
ostile secuiesti au luptat, pe la 1600, alaturi cu ostile
lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase. Strigari de
bravo.) (�) Chiar si in timpul cel din urma, guvernele
ungare nu au recunoscut importanta secuimii
unguresti, intr-atata chiar ca, in Ungaria, puternic
dezvoltata de la 1867 incoace, asa-zicand numai
aceasta regiune a ramas nedezvoltata, fara o retea de
cai ferate (�) si fara institutii culturale la inaltimea
nivelului modern, asa ca functionarii maghiari trimisi
in teritoriul secuiesc considerau numirile in acest
teritoriu ca o dizgratie, as putea zice ca o deportatie.
(Aplauze). Domnilor deputati, prin hotararea
Conferintei de Pace (n.n. de la Trianon), Romania a
devenit stapana tarii secuilor si, prin aceasta,
indreptarea neglijentelor a trecut ca o problema
asupra guvernului roman (�) Ca cetatean credincios
al statului roman si ca secui care imi iubesc neamul,
am venit in acest loc, nevoind sa tin seama de acea
teroare nestapanita a societatii cu care raposatii
conducatori au vrut sa sileasca pe secui sa se bata
cu morile de vant. (Aplauze) (�) Eu sunt convins ca,
in scurt timp, poporul secuiesc va fi una din pietrele
cele mai sigure la edificarea Romaniei Mari (Aplauze
prelungite si indelung repetate).
Presedintele Adunarii Deputatilor, Nicolae Iorga, a
adaugat: "Domnilor, multumesc, in numele dumneavoastra,
domnului deputat baron Fay, pentru cuvintele
spuse, in numele secuilor, care, si alaturi de Stefan
cel Mare, au luptat, la Podul Inalt, in 1475, pentru
apararea Moldovei si a romanismului, si care, in cea
mai mare parte, sunt vechi frati ai nostri romani, care
si-au pierdut limba. Ii multumesc pentru increderea
ce o pune in statul roman, care va sti sa pretuiasca si
sa sustie aceasta incredere (Aplauze prelungite).�
Un discurs realist, in intaiul Parlament al Romaniei
Mari, al unui secui cu capul pe umeri, cu picioarele
pe pamantul realitatii, din randul celor care, cum
spunea, au primit "cu liniste si incredere� unirea cu
Romania� la 1 Decembrie 1918. Dr. I. Fay recunostea
public faptul ca existau deja, in anul 1920, "lozinci
de agitare� a spiritelor, ca si azi, din partea unor
"conducatori care si-au pierdut ostirile�, iar cu "apusa
lor putere�, o fac "pe disperatii politicii�. Vorbind, in
discursul sau, despre sustinerea "unitatii statului
roman� de catre secui, acestia ar contribui "la
incopcierea trainica a mai bunei intelegeri, care ar
lipi pe secui de statul caruia ar avea sa-i multumeasca
recunoasterea vietii sale traditionale�.
Cetatean credincios statului roman, dar si ca secui
care isi iubeste neamul, I. Fay isi incheia discursul
in fata deputatilor in aplauze prelungite si indelung
repetate, convins, pe deplin, ca, in scurt timp, secuii
vor fi "una din pietrele cele mai sigure la edificiul
Romaniei Mari�.
Cata deosebire intre acest discurs realist, din anul
1920, al baronului I. Fay si realitatea anului 2014 a
unui climat tensionat, intretinut de capetele
infierbantate ale unor extremisti maghiari care fac
atata rau, atat romanilor, cat si secuilor, deopotriva,
ale unor lideri visatori la autonomia teritoriala, pe
criterii etnice, a asa-zisului Tinut Secuiesc (de fapt,
secuizat!), in inima de Romanie. Dr. I. Fay era pentru
"unitatea statului roman�, nu pentru dezagregarea lui,
cum azi militeaza adeptii secesiunilor si autonomiilor
teritoriale, doritori ai unui tinut unguresc, de fapt, pe
teritoriul Romaniei, o manevra inspirata de Budapesta,
de diaspora maghiara. Celor care azi vin cu argumente
false, contrafacute, pentru a-si "justifica� pornirile
impotriva limbii romane si a valorilor romanesti,
urmarind dezagregarea statului national, unitar, roman
le vom aminti, referindu-ne la originile secuilor, ca
tocmai generalul von Bucow nota ca, "in cel mai
maghiarizat scaun din Secuime, din 102 sate, 99 erau
locuite de romani�, asa cum demonstra, cu dovezi,
si istoricul dr. Mircea Dogaru. Chiar si simboluri din
heraldica secuiasca, cum sunt soarele si luna, sunt
de origine dacica, precum si stalpii funerari de pe
morminte. De la valahi au imprumutat secuii si
variantele unei balade dupa "Miorita� si "Mesterul
Manole�. Sa nu mai vorbim de acele nume romanesti
maghiarizate: Albu, Bo�r, Bokor (Bucur), K�r�csonyi
(Craciun) D�n, Lupuj, M�ldovan, Urszuly, Olty�n,
R�duly, S�rb�n, Sztojka�
Ecoului discursului deputatului baron I. Fay, din
acea zi de 19 februarie 1920, rostit in Adunarea
Deputatilor, venind prin timp, i se alatura aceasta
tensionata realitate din zilele noastre, creata de
visatorii unor cai verzi pe pereti ai autonomiei
teritoriale, pe criterii etnice, a asa-zisului Tinut
Secuiesc, o incercare de resuscitare, in forta, a
defunctei Regiuni Autonome Maghiare. Sunt doua
moduri diametral opuse de a privi lucrurile si relatiile
dintre romani si secui intr-o enorma distanta in timp!
