DOMNULUI REDACTOR-SEF AL ZIARULUI "CUVANTUL LIBER„, LAZAR LADARIU

Sunt o veche colaboratoare a ziarului "Cuvantul liber�, in care,
prin generozitatea dumneavoastra, mi-am asternut gandurile,
considerand ca sunt benefice pentru cititorii celui mai important
cotidian muresean. De fapt, daca ar fi sa incep cu inceputul, eu
publicasem, ce-i drept, sporadic, si in "Steaua rosie�.

In alta ordine de idei, tin sa va felicit, inca o data, cu prilejul
implinirii a 75 de ani de viata, pusa in slujba semenilor si a tarii.
Totodata, doresc sa va multumesc, din tot sufletul, si prin intermediul
ziarului, asa cum am facut-o si personal, in data de 8 aprilie, la
Reghin, cu prilejul aniversarii domniei voastre si cand va marturiseam
sincer ca, daca sunt ceea ce sunt si atat cat sunt, va datorez
dumneavoastra, cel care mi-ati dat posibilitatea sa ma remarc. De
aceea, ma consider o norocoasa, pentru ca am avut sansa ca o
personalitate jurnalistica si scriitoriceasca, de talia dumneavoastra,
sa imi faciliteze un mare serviciu, acela de a ma numara
printre manuitorii de condei ai cotidianului pe care il conduceti cu
mult profesionalism, ca redactor-sef.

Dar, pe langa generozitatea dumneavoastra fata de colaboratori,
am mai sesizat inca o calitate demna de remarcat, si anume modestia
care va caracterizeaza si despre care poetul german Rucktert spunea
ca este cea mai frumoasa podoaba a omului, adaugand si ca ea ii
sta bine oricui, fiind de doua ori mai mare la cel care ar fi in drept sa
se mandreasca.

Raportata la merit, are si Beuyere o reflectie interesanta si foarte
frumoasa: "Modestia este fata de merit ceea ce este umbra fata de
figuri intr-un tablou. Le da forta si relief�.

Dumneavoastra, domnule Ladariu, mai aveti o calitate mai rar
intalnita, aceea de a avea puterea de a ierta. Cat despre acest gest
nobil si crestinesc, Aristotel apreciaza: "Cel bland nu inclina spre
razbunare, ci mai mult spre iertare�.

Domnule redactor-sef, nu pot sa inchei aceste randuri inainte de
a va multumi pentru dedicatia incurajatoare de pe ultimul
dumneavoastra volum de poezii, dedicatie care m-a bucurat nespus
de mult, facandu-ma sa lacrimez chiar, pentru ca ati tinut sa va faceti
frate de condei cu mine sau, mai bine-zis, viceversa, chiar nu stiu
cum e mai corect spus. Cel putin, eu asa am inteles, iar daca am
inteles gresit cumva, imi cer iertare cu anticipatie. Oricum, imi face o
mare bucurie sa o transcriu: "Doamnei prof. Maria Matei, aceste
Medalii de roua, cu fratesc omagiu�.

Cu deosebita stima,
prof. MARIA MATEI,
Ibanesti

P.S. Multumesc frumos si pentru indemnul dumneavoastra de a
continua sa scriu la cotidianul "Cuvantul liber�. Cred ca de emotie,
nu v-am spus atunci, la Reghin, dar va spun acum ca o voi face cu
mult drag si cu aceeasi insufletire ca si pana acum.

Lasă un comentariu